Cică după 15 mai se relaxează restricțiile. Mai am puțin și te văd, i-a scris pe chat și, din două puncte și două paranteze, a făcut o față care râde. Trei rânduri și un smiley face mai jos a adăugat că e super iresponsabil când vorbește cu ea și o tot cheamă afară când ar trebui să stea în casă. Se vor putea vedea a doua zi la colțul străzii?
Sunt cuvinte mai puțin obișnuite pe care nu le-am folosit niciodată: boldan, momebu, lavis… Și mai sunt lucruri obișnuite pe care nu le-am mai zis și nu le-am mai auzit deloc în ultimele săptămâni: popcorn mare, privește cerul, mă strâng pantofii.
Am evadat din interior fără centură de siguranță. Am învățat pașii cu care navighez înăuntru, pe ocean. Am călătorit de mii și mii de ori, imaginar. Am avut Gânduri Mari, Temeri Mari, Rezistențe Mari. Mari Întrebări, Mari Conflicte, Mari Speranțe. Dar nu am avut niciodată o Vacanță Mare, absolut imaginară, pentru care, zi de zi, să fac ceva cât se poate de real. Așa că am plecat într-o vacanță exotică pentru o lună de zile – nu vă mirați! – în sufragerie.
