Simte-te bine.Treci de la un subiect la altul. Când găsești o metaforă care îți place, este a ta. Când găsești volumul potrivit, facem cunoștință. O, vai, e de ajuns să mă întrebi, și gata!
Ora 5.30. Afară e încă întuneric și Motana doarme ca o regină pe jumătate de pat. Două ore mai târziu, într-unul din primele trenuri spre Brașov e plin de adolescenți. Se foiesc, își desfac sandvișurile, pun muzică. Ajung în gară și în centrul orașului adolescenții sunt peste tot. Sunt la coadă la Luca, și-au întins ghiozdanele peste toate mesele din KFC, au ocupat locurile de la Mc’Donalds și se îngrămădesc la coadă la Starbucks. E marți și la ANAF ghișeele sunt libere. Îmi spun că s-ar putea să fie singurul loc din oraș fără adolescenți.
Peisajele romantice nu-i fac pe oameni romantici. Copiii nu schimbă întodeauna egoismul părinților de-a și căuta fericirea fără ei. Când filmul e despre indiferența de a fi părinte și chinul de a fi copil nu-ți lasă nicio speranță că poate fi mai bine. Pentru că, de cele mai multe ori, nu e.
E martie, luni, și ninge dis de dimineată. Mă foiesc prin cabinetele de la Registrul Comerțului și, din când în când, îmi verific telefonul. Începe să vină lumea la coadă. De-odată, primesc un mail simpatic de la un sender foarte cunoscut. Acum promite că îmi dă un abonament la sală în funcție de greutatea mea.
