Vacanțe la țară, mamaie și tataie. Mici lucruri firești, azi fără curaj. Amintiri cu parfum de flori în curte, printre care se mai strecoară și-o vară în via de la nuc. Unele îmbătrânesc și se schimbă în fiecare an – dar asta nu mă oprește să mă reîntorc la ele cu aceeași stare de grație pe care cândva am trăit-o.
Stau în mijlocul magazinului înconjurată din toate părțile de cireșe – sau, cel puțin, eu așa îmi închipui. Umerașele sunt aranjate încontinuu în timp ce mă gândesc cum arată un costum de baie pe sub o pelerină de ploaie. Mă felicit de două ori pentru atâta curaj și îmi închipui că oricine poartă un costum de baie ar putea la fel de bine să primească și-o cerere în căsătorie. Acolo, în magazin!
Acesta este un teatru căruia i-am uitat povestea. Nu i-am uitat însă actorii. Ca să-mi aduc aminte care îi e rostul am (re)citit cele mai bune recenzii. Urmează în Iunie la Bulandra, pentru cine are apetit.
