Paul e un băiețel rotofei care visează că într-o zi va fi slab, rockstar digital și iute de picior. Pare un tip descurcăreț, în orice caz foarte convingător. Așa de convingător că într-o zi a convins o rățușcă gălăgioasă să-i servească pe tavă cei mai pufoși cozonaci și salată de vinete ca la mama acasă.
„Mi-e dor de tine! De noi. Ce să fac să fim din nou ca la început? E vina mea că ți-ai pierdut încrederea în mine.” Câteodată aveam senzația că citesc din propriile mailuri sau sms-uri. Sau, poate, am visat. Cine mai știe?
Glasul înțelepciunii s-a făcut auzit în mintea mea la Castel. Se făcea că visam adânc cu ochii deschiși la ideea că Moș Crăciun, un tip rotofei de la prea multe fursecuri cu agenți de afânare, e foarte ursuz dimineața. Și până nu își bea cafeaua nu poți să stai de vorbă cu el. Pe cinstea mea! Cât o să îl mai tolerăm pe moșul ăsta?
