Decat Lecturi Urbane. Piatra Neamt
Am intalnit o femeie. Care ma iubeste.
Care se unduieste la umbra, leganandu-si picioarele si isi sprijina cotul intr-o stiva inalta de vreo 6 carti. Care priveste in fata cum cativa oameni plecati din zori de zi s-au asezat intr-un colt pe pavajul unui parc central aflat la peste 300 de kilometri departare de orasul din care au venit pentru a-si rasfoi in tihna cartile. Care asculta cu interes cum cativa adolescenti care si-au gasit loc langa ea povestesc timid despre cartile lor preferate, o plecare in Spania, o biblioteca personala neincapatoare si numarul de licee din oras. Care isi intoarce privirea catre corcodusii maturi care o feresc de soare si dealurile albastrui din zare. Care nu se grabeste. Care se bucura…
Ultima editie de Lecturi Urbane la care am participat avusese loc la Brasov si primavara era inca la inceput. Il gasisem atunci pe Barbatul Ideal in paginile unei carti asezate printre cartile care urmau sa fie impartite trecatorilor din Piata Sfatului. Acum, focul verii ma prinde la prima editie a lecturilor organizata la Piatra Neamt. Si dintre cele 200 de carti pregatite de lectura mi se lipeste de degete O Femeie, ascunsa intr-o carte de buzunar. Care, la inceput de capitol nou, fie ma iubeste, fie ma uraste. Ca asa era scrisa cartea. Adica, aproape la fiecare doua pagini, dupa propozitia standard „Am intalnit o femeie” urma dupa caz „Care ma iubeste” respectiv „Care ma uraste” si apoi povestea.
