Alina Constantinescu

Fluturi Irina Binder
19 dec. 2016

Fluturi? „Știe doar jurnalul și Dumnezeu”

Când ajunsesem la „jurnalul și Dumnezeu” trecuseră trei zile și se făcuse târziu. Eram la pagina 126 din cel de-al doilea volum și niciun dezacord nu mă mai putea opri să termin ce începusem.

Eram într-o poveste care nu se mai termina. O poezie cu fluturi, o capodoperă, am crezut eu. În tușe groase, conținea tot ce și-ar dori un om: dragoste. Dar asta nu e tot! Aici e despre o tipă care a avut o perioadă în care a fost cumplit de nefericită, care a abandonat lucrurile care îi plăceau, ba chiar și părți din sinele său, care s-a trezit cu visele neîmplinite („visurile”, dar hai să nu privim în urmă), și care zice că a încercat să respecte alegerile celuilalt oricâtă durere i-au adus acestea. Cu alte cuvinte, o tipă care alături de un tip intră într-un fel de adunare (roi? stol? herghelie?) cu fluturi care le-a schimbat brusc direcția de mers.

O ocazie, ca să zic așa, să văd dacă și povestea mea cu multe lucruri nespuse a fost despre o iubire care a durut rău sau o rătăcire cu fluturi pe care nu am vrut să îi văd. Ce naivă! Sau, poate, ce curajoasă?

Viața nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit. Pentru că iubirea nu oferă garanții.

Cum altfel să înceapă povestea dacă nu cu el pe care ea îl primește în sufletul ei și îi acceptă alegerile chiar dacă acestea îi răstoarnă Universul, obligând-o să facă mult timp curat în urmă? Între ei e sigură treaba: tot ce s-a întâmplat, s-a aranjat și s-a decis în câteva secunde. Pentru că iubirea nu este rațională și, deci, nu putem alege pe cine să iubim. Ia te uită că mi se potrivește și mie, mi-am zis în barbă și am mai dat o pagină. Oare voi afla care crede ea că e cel mai frumos lucru pe care l-a învățat de la el?

„Tu te-ai adus pe tine” i-a zis… Și pe urmă a turuit: „am rămas cu sufletul plin de regrete și cu o durere pe care timpul nu a vindecat-o așa cum aș fi sperat, ci doar a anesteziat-o.”

– Tu ce vezi când mă privești?
– Fluturi.

Volumele Fluturi

Volumele Fluturi

Desigur, între ei era permanent o tensiune ciudată. Ea îl respinge, el vine. Ea pleacă cu o parte din sufletul și din visele lui, el vine. Pe ea o doare, el vine. Vai, s-a scris o carte despre mine! S-a scris și nu m-a întrebat nimeni dacă sunt OK că pe el îl cheamă Robert. Robert? Nu știu pe nimeni cu numele ăsta, decât pe băiatul de la Mega care îmi scanează produsele de fiecare dată. În fine, ce mai contează? Și Robert-care-vine zice că datorită ei a descoperit un nou fel de a iubi, ca mai apoi să o piardă și să sufere amândoi. Cel fel de lecții de viață și amintiri sunt acestea dacă nu e o poveste cu final fericit?

Mâncasem deja două pungi de bomboane de pom și mă tot întrebam cu disperare: oare e iubire sau obsesie între ei? Oare vor rămâne împreună? Totuși, se poate: în iubire ierti și iubești omul cu bune și cu rele. Și ea e om bun…

Dar mereu m-am simțit incomplet. Am simțit că lipsea o parte din mine. Nu mă bucura nimic din ceea ce aveam. Nu mă bucurau rezultatele muncii mele, nici casa, nici mașinile, nici călătoriile prin lume. Până ai apărut tu, nu știu de ce, dar pentru prima dată m-am simțit altfel. Nu complet pentru că nu erai a mea. Dar am început să mă bucur de tot ceea ce am. Mi-ai schimbat toate percepțiile, m-ai învățat să mă bucur de viață și de lucrurile aparent mărunte. M-ai învățat să văd altfel oamenii… Și pe mine. Mi-ai dat încredere, nu știu dacă mă înțelegi. Nici eu nu înțeleg exact, dar ai umplut acel gol în inima mea. M-am simțit toată viața extrem de singur, asta până când ai apărut tu. Știu ce gândești, că nu tu trebuie să umpli golul din mine. Am cunoscut fete drăguțe, cumsecade, dar niciuna nu a reușit să mă facă să mă simt eu, să scoată din mine ceea ce ai scos tu. Să nu mă-nțelegi greșit. Nu știu de fapt dacă poți să înțelegi ce impact ai avut asupra vieții mele.

Habar n-aveam dacă o altă poveste de dragoste nefericită mă anestezia sau eram deja anesteziată de la prea mult zahăr. Am deschis larg fereastra, am dat drumul la muzică, am chemat-o pe Moti.

– Moti, tu îti dai seama ce se întâmplă aici? El are multi bani și e genul de tip care zice că înșeală din frustrare, fiindcă nu poate avea ființa pe care o iubește. Îi zice chiar că o vor lua de la început. De la zero. Și că vor face lucrurile mai bine, așa cum trebuie. Chiar nu mă așteptam să îi zică inclusiv că îi dă timp ca să îl ierte și să uite că a rănit-o. „Te iubesc și voi lupta oricât să fim împreună!”. Moti, sună la salvare. Sunt foarte tulburată. După toate indiciile, cineva a fost la noi în casă acum trei ani, a văzut tot și a scris o carte. Doamne, oare cine va avea de câștigat?

(va urma)

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

One Comment

    Alina Constantinescu

     

    Mai multe rezultate...