Premiere in 2009
Ce a fost pentru #primadata (in ordine cronologica, fara sa mai punem la socoteala si asta):
– 2 traininguri (aici si aici) de Social Media (primul mi-a schimbat radical modul de a vedea netul in .ro)
– o mutare in cartier nou, la foc iute (in mai putin de jumatate de zi) absolut neplanificata si spontana (schimbi locul, schimbi norocul)
– o excursie afara, la fel de neplanuita
– depasirea ultimelor temeri gastro (daca mai aveam vreunele) o data cu degustarea de viermi uscati la soare, furnici gigant picante si acadea cu scorpion (da, se mananca, sunt bio si nu se moare din asta)
– o intalnire oficiala cu bloggeri– o surpriza sincera facuta spontan si public unei persoane pe care o stiu desi nu ne cunoastem personal
– cateva tentative livresti in online (stiu ca am mai zis, gasiti detalii aici)
– 3 prezente si o prezentare despre comunicare in fata studentilor/ masteranzilor de la ASE- Marketing
– participari/ implicari publice/ sociale cam timide dar executate (aici, aici si aici)
– sarbatoarea de Craciun (cand nu mor de frig, ba dimpotriva) cu blog- a se citi concretizarea primului blog; da, la fel de nepremeditat si spontan ca si unele dintre lucrurile de mai sus
In 2009 am intalnit in premiera domni, domnite, antreprenori… Oameni. Din online. Unii epuizati, grabiti, cu dinamism sau calmi, altii mai mult sau mai putin direct agresivi prin gesturi/ atitudine/ sintagme. Cativa foarte pasionati de ceea ce fac. De fapt, anul asta am descoperit online-ul, retelele, blogurile si bloggerii. O parte dintre ei ma inspira in taina. Unii sunt pe frecvente atat de diferite de ale mele, incat cea mai mare realizare sta doar in faptul de a-mi fi dorit sa ii descopar, sa vad cum dar mai ales cine sunt… Sa vreau sa comunic cu toleranta fata de ideea ca nu toti sunt asa cum sunt si eu… Dar toti merita efortul de a fi ascultati, intelesi, deslusiti, provocati prin cuvinte… De-abia dupa aceasta etapa ai dreptul sa triezi: pe unii ii lasi asa cum i-ai descoperit, pe altii ii abandonezi, unii iti par ca ascund resurse…
Anul asta mi-a dovedit, cred, mai mult decat oricand, ca singurele limite sunt cele pe care le poti gandi si ca in realitate poti ajunge acolo unde nu credeai ca meriti, te poti stradui sa intelegi ce se intampla ca sa descoperi lucruri si oameni cu substanta sau pot aparea oportunitati desi nu prea sperai sa fie. Desigur, cel mai adesea oportunitatile ti le provoci de fiecare data cand alegi sa vrei, sa lupti, sa cauti, sa intrebi, sa rapesti timp si sa iesi sa cunosti lumea cu oamenii ei. Sa poti vedea ce merita si ce nu.
Si totusi, ce e mai amuzant, este ca anul asta pentru mine s-au concretizat unele dintre cele mai neasteptate lucruri. Si, surprinzator, au iesit bine 🙂
Desigur, mai am multe de reparat/ lucrat/ depasit in primul rand cu mine. Multe straduinte care trebuie duse pana la capat. Si multe lupte care nu trebuie abandonate de la primul esec. E clar ca anul asta nu mai apuc sa le fac pe toate 😛 asa ca le las pentru urmatoarele 365 de zile care vor urma 🙂
Daca aveti vreo asteptare arzatoare de la 2010, impartasiti-o aici. Promit sa va urmaresc cu privire de felina sa vad in ce masura vi se implineste sau nu in anul care vine. Ori poate fortati voi limitele si ma anuntati cand si cum va veti fi realizat visul 🙂
Eu va doresc lupte castigate si vise implinite, tuturor!
Later edit: pentru 2010 am planuri mari de tot =))
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.