Intrebarea asta imi vine firesc in minte (cam) dupa fiecare sesiune de prezentari la care ajung. In cazul de fata aparitia intrebarii se datoreaza participarii de ieri la Mobile Marketing Conference 2010, si mai ales faptului ca, la invitatia lui Cristi Manafu, am avut rolul de speaker (ce s-a vazut a fost rezultatul efortului de echipa, studiul de caz prezentat este disponibil aici).
Ceea ce vreau sa spun e cat de uimitor este modul in care iti apar lucrurile cand te aflii pe partea cealalta a mesei, cand in loc sa analizezi tu esti cel privit. E in acelasi timp surprinzator cum toata regia ta sta in mici fractiuni de secunde in care trebuie sa faci alegeri rapide pentru a da coerenta discursului.
Si in acele cateva minute de prezentare totul redevine alfabetizare pentru ca iti constientizezi propriul efort (care in mod normal e natural/ nedureros/ invizibil). Te gandesti mai mult cum sa iti construiesti frazele, cum sa incepi, ce cuvinte sa folosesti pentru a le inlocui pe cele care ti-au zburat din minte, care e urmatoarea idee, cand e cazul sa te dezmortesti prin intonatie sau gesturi, cum grabesti ritmul ca sa te incadrezi in limita de timp…. (mai mult…)
Inca putin si curand suntem la inceput de sezon estival. Eu, mai timida din fire, raman pe picioare sa imi reasez prioritatile personale. Si, pentru ca un trai care imbratiseaza larg toate aprecierile exterioare e la fel de pervers ca unul care le cenzureaza agnostic, am decis sa enumar virtual cele mai puternice argumente care imi sustin my Unique Selling Proposition:
1. Sunt toleranta de fiecare data cand respir (si asta se intampla natural cam de 20.000 de ori pe zi). Ceea ce ma face teoretic mai compatibila cu trasaturi caline de bunatate si generozitate.
2. Buna observatoare desi nu traduc subtilitatile pe care le vad decat cu scopul de a fi impartasite, comentate si discutate pe baza de motive temeinice.
3. Fluida in atitudine, nocturna si golita de pretentii egoiste inutile.
4. Dotata cu un „serios” simt al umorului. In cele mai bune zile, desigur.
5. Fara judecati pre- cimentate, ruginite sau statute cat mai degraba cu idei fanteziste si flamboaiante. De… vis! (mai mult…)
Scoate in fata structura ta de gandire si o imagine panoramica a zonelor pe care mizezi interes. E prelungirea propriei personalitati. Uneori e cea mai buna varianta a noastra. Vorbeste despre dozele de efort/ consecventa/ conformism/ creativitate/ independenta/ imaginatie/ formalism pe care le aplicam. Cateodata lasa senzatia de a parea fara efort…
Creeaza nevoi: de socializare/ interactiune/ apartenenta/ sincron. E o eticheta pentru tot ce nu apuci sa dezvolti in restul timpului, desi se spune ca „oamenii ocupati au cel mai mult timp”. E insa, fara indoiala, expunerea publica a unei dimensiuni personale.
Dupa caz e invaziv/ agresiv/ comic/ pretios/ caleidoscopic/ dinamic in idei. Si indiferent de cum arata, inevitabil creeaza impresii si transmite mesaje. Este imagine/ realitate/ perceptie/ autoidentificare. Nu cred ca dezvolta in niciun fel reputatia, care se construieste de regula doar prin experienta contactului personal. Si din acest motiv blogul la nivel de imagine formala are avantajul ca poate trisa. (mai mult…)
