Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
14 Mar 2012

Sa fim rezonabili! Scrisoare pentru cititori

Ma gandesc ca si voi, si eu, suntem constienti ca aceasta nu este o revista online. De la sine inteles. Nu are nici structura, nici forta, nici timing-ul pentru un astfel de continut. Este un blog personal. Asta inseamna ca transmite atat cat intentioneaza si poate autorul sa ofere.

E un loc cu capricii. Pentru ca inca am o relatie de love & hate cu el. Pe alocuri complicat. Nu e un blog- raspuns, care ofera solutii. Nu e nici unul de actualitate, unde sa vii dupa chestii noi. E un blog-intrebare. Unde vii sa iti pui intrebari dupa ce vezi intrebarile mele. Si mai vii sa ma citesti pe mine, Alina Constantinescu, daca ai curiozitatea sau iti aduci aminte ca exist si vrei sa vezi ce mai fac.

Eu nu spun lucrurilor pe nume! Trebuie sa stii asta, daca acum intri pentru prima data, si trebuie sa o spun si eu ca sa nu fie dubii. Altele decat cele pe care le ascund printre ceea ce spun. Asta pentru ca imi plac jocurile reciproce. Eu arunc un sfert de idee – tu completezi cu ceea ce ai prins din ea sau ceea ce vezi tu ca se potriveste – eu duc ideea ta mai departe. Si tot asa…

E un blog abuziv. Fiindca si eu am perioade cand sunt asa. Cand ma prinde de picior cate o chestie care ma face sa arunc pe blog doar posturi care se invart in jurul unei idei, al unui eveniment, al unei petreceri. Pe alocuri, e usor masochist.

In acelasi timp, ati vazut probabil, sunt si perioade de tacere. Ele apar cand tot ce pot oferi aici e oboseala si nedumerire. Si atunci, ca masura de precautie, aleg tacerea. Scurte absente care pot sa incinte sau sa alunge. Alegerea este la voi.

Nu pot functiona pe banda rulanta decat artificial. Pot livra la termen, pot scrie dublu, pot face orice pe blog. Insa eu nu simt ca asta e valoros pentru mine sau pentru voi. Cu fiecare mica, foarte mica, latura pe care o expun, ma sperii. Fiindca nu stiu ce ganditi. Si e atat de colturos sa te exprimi intr-un mediu lipsit de feedback…

Aici, urmeaza partea in care ma contrazic. Si pe buna dreptate, nu ma contrazice nimeni la fel de bine cum o fac eu. Imi pot construi si demonta cu acelasi efort argumentele, in egala masura. Asadar: mie imi plac perioadele de liniste. Am nevoie ca lucrurile sa fie asezate si cuminti doar pentru ca vreau sa le fac sa devina obraznice si libere de reguli.

Sa fim rezonabili! Asta nu e o revista online. E un blog personal care nu oboseste prin cantitate, prin cesamaintamplatazidecandamdeschisnetulpanasearainpat sau prin uiteceseintamplainjurulmeu. E dificil, amuzant, politicos, plicticos, tacut, entuziast,  din cand in cand profund (si nu pe cat as vrea, fiindca nici eu nu am ajuns inca sa fiu asa). Nu e logic. Pentru ca nici nuantele nu sunt…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...