Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
15 Aug 2011

Despre obisnuinte urbane

De aproape 10 ani locuiesc in Bucuresti. Am ajuns aici o data cu venirea la facultate, plecata dintr-un oras mic si linistit de la munte. Imprietenirea cu noua citadela a durat mai bine de un an, timp in care fiecare weekend era o ocazie buna sa fug inapoi acasa.

In timpul pe care aici il foloseam sa ajung dintr-un loc in altul, la mine as fi rezolvat tot ce aveam de facut. In anii de liceu ma trezeam in fiecare dimineata la 6.20, iar la pranz luam masa acasa. Nu prea aveai pe unde sa stai sa pierzi vremea la terase. Era un orasel fara tentatii care iti calibra ritmul si stilul de viata lasandu-ti timp si energie pentru lucrurile pe care trebuia sa le faci zi de zi. Intr-un oras mic nu prea ai de ales…

Prin opozitie, Bucuresti, prin varietatea optiunilor pe care le ofera, imi redefineste normalul cotidian intr-un mod particular. Daca intr-adevar orasul produce schimbari culturale in privinta mancarii (vezi acest studiu) atunci aici necesitatea de a manca imi pare ca e conditionata de distanta si timpul petrecut pe drum. Mancam cu nonsalanta pe strada, la metrou, in autobuz ori in supermarket in timp ce ne facem cumparaturile, obicei pe care ni-l insusim, il gasim firesc si il luam dupa noi mai departe pe unde ajungem. In aceste conditii, pranzul este aproape utopic de luat in considerare la ora care l-a consacrat. Mai mult, „ca la mama acasa” nu e altceva decat o nostalgie dupa care trebuie sa alergi si pentru care trebuie sa platesti daca vrei sa apuci sa gusti din ea. .

In acelasi timp, metropola „te educa” sa platesti normalitatea. Platesti daca vrei sa stai la soare, sa intri in apa ori sa faci miscare in mod organizat, lucruri pe care le-ai putea face natural daca ai avea o pajiste in vecinatate, un rau, o poteca, o casa si curte… Tot aici inveti sa prinzi o cultura a testarii lucrurilor inainte de a le cumpara, fie ca e vorba de cutreieratul raioanelor, de testerele din magazine sau de rasfoitul ori chiar cititul cartilor direct in librarie, chiar daca nu intotdeauna faci in final o achizitie. Aceste lucruri nu ar trece necomentate intr-un oras mic.

Mai mult, orasul aduce indiscutabil si modificari la nivelul stilului vestimentar. Imi aduc aminte ca acasa nu purtam geanta si nici acum nu o port cand ajung pe acolo. Fiindca in afara de chei, mobil si bani de buzunar, tot ce ai mai putea lua la tine iti incape intr-un buzunar. In schimb, in Bucuresti, e un excercitiu de vointa sa ies in oras cu altceva decat o geanta mare in care sa incapa de la una, doua carti de citit, pana la pachetul pentru masa de pranz, o sticla de apa chiar ceai ori un fruct… Apropo de fructe, se pare ca 56% dintre cei care locuiesc in Bucuresti consuma fructe o data sau de mai multe ori pe zi fata de cei din Banat care se multumesc cu fructe doar de 2-3 ori pe saptamana (vezi sursa).

Exista un efort constant pe care il presupune activarea intr-un oras mare. Bucuresti parca iti rapeste energia in mod evident sau pe furis, prin simpla prezenta a forfotei din orele de varf sau a aerului incarcat cu pulberi de praf, bacterii si gaze de esapament. Parca si noptile au mai multe sanse sa treaca cu ore tarzii de culcare, oare insomnia si depresia nu au aparut cumva in centrele industrializate?

In teorie putem modifica oricand prejudecati, insa cand din tot ceea ce facem majoritatea obisnuintelor personale sunt legate de orasul in care locuim cum luptam cu influentele?

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...