Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
20 Noi 2010

Bune Maniere sau nu?

Citesc intr-unul dintre ghidurile care trateaza manierele ca mai toate ghidurile de acest fel, si in special cele din lumea anglo-saxona unde comportamentul este foarte ceremonios, nu pot concepe comportamentul uman fara cuvintele „te rog” si „multumesc”. Pentru ca in aceste doua cuvinte simple, banalizate, sta esenta bunei cuviinte, lucru stiut de sute de ani de carturari si invatatori. Ati observat de exemplu, cum modul de functionare a limbii engleze in vorbirea curenta impune vorbitorului sa fie politicos? Se zice ca in engleza nu poti da nici macar un ordin fara sa te gandesti la cuvintele „multumesc” si „te rog”.

Politetea e insa intr-un mod particular impunatoare, la fel cum si „multumesc” obliga! „Multumesc” e ca o ofranda conversationala care forteaza la un raspuns tip, cum ar fi „cu placere”. A multumi rostind cuvantul e ca si cum, intr-un fel neconstientizat, faci un troc lexical. Poate nu voit, dar puterea acestui cuvant transmite obligatia unui adaos verbal de tipul „cu placere”, care la randul lui e menit sa incurajeze reciprocitatea.

Daca e sa consideram acest „multumesc” politicos ca un semn de apreciere excesiva, atunci sub politetea lui aparenta se ascunde o mica perversitate care sta in dorinta noastra de a manipula: ne obligam inofensiv interlocutorul sa ne intoarca un anume fel de bunatate. Desigur, fiecare societate are un anumit tip de amablitiate specifica, iar in Grecia contemporana, de exemplu, se pare ca nu se zice „multumesc” in public, decat in situatii personale, deoarece cultura lor doreste sa evite rutina. Cum ar fi rutina impusa de un „multumesc” care te conformeaza sa raspunzi cu aceeasi bunatate, cu toate ca multumirile nu sunt niciodata inutile.

Este de la sine inteles ca exersand politetea ne dezvoltam un simt al etichetei, iar eticheta ne mareste sansele de a fi acceptati social si le reduce pe acelea de a fi respinsi. Din acest punct de vedere, cu cat avem un simt mai acut al etichetei cu atat promisiunea unei fericiri sociale pare mai mare. Nu riscam sa gresim si nici nu ne simtim amenintati stiind ca intotdeauna femeia este cea care trebuie sa intinda mana unui barbat, barbatul insoteste femeia doar pe partea expusa la marginea trotuarului si tot el are obligatia de a-i deschide usa, la masa aplicam recomandarea sa ne pastram mereu coatele lipite de trunchi, fara a pretinde piper sau smantana gazdei daca acestea nu ne  sunt oferite, in cazul unui stranut ne facem ca nu il observam si nu utilizam formulele de „noroc”, „sanatate”, „chef”.

Intr-adevar, educatia are puterea sa dezvolte obiceiuri si trebuie sa exersam suficient de mult incat sa ajungem sa ne bem sucul din pahar nu din cutie si cand nu ne vede nimeni. A avea maniere ne poate defini si ne incadreaza intr-un mod favorabil, pozitiv, dar adevarata valoare a spiritului uman nu poate atarna doar in bunele maniere de care dam dovada. Manierele ne ajuta sa facem alegeri corecte in contextele potrivite, dar nu ne invata cum sa te adaptam in situatii imprevizibile, la limita. Manierismele se leaga de politete si eticheta care, gurvernand natura relatiilor umane, constituie o componenta de baza a modului pasnic in care evoluam ca societate, insa exista motive mai profunde pentru a aprecia, a respecta si deosebi oamenii decat manierele si eticheta pe care le expun.

A respecta un cod, fie el si al manierelor, reduce semnificativ setul de alegeri personale. Intr-adevar, a ne supune voluntar liniilor de conduita si codurilor dominante dintr-o anumita cultura e o dovada de gust si arata intelegere si respect pentru comunitatea oamenilor cu care interactionam, dar eticheta este arbitrara. Manierele reduc sansele de conflict si atenueaza consecintele negative ale actiunilor noastre, insa nu ne transformam si nu ne definim pe noi daca sarim dintr-o alegere corecta intr-una si mai corecta.

A accepta conventiile in materie de bun gust inseamna a nu te gandi la felul in care se pun in aplicare manierele. Daca nu le gasim absurde, educati fiind in spiritul lor, deprindem tendinta naturala de a le pastra fara a le pune la indoiala utilitatea si logica. Dar a nu ne pune intrebari nu ne ajuta sa ne impacam cu demonii nostri! Avem nevoie de greseli personale care sa ne ridice intrebari si sa ne largim media de alegeri si rigori daca vrem sa nu mai raspundem in mod (uneori) naiv la diverse posibilitati. Avem nevoie sa ne punem sub semnul intrebarii obiceiurile si sa ne reinventam pentru a largi gama de alegeri pe care le facem in mod obisnuit. Alegerile noastre sunt dependente de preferinte iar preferintele noastre fac posibile visele de succes.

La mai bine de 5 luni de la aparitia Bune Maniere pe FB, ma gandesc ca scopul acestei pagini nu este neaparat acela de a elimina bajbaitul din felul in care ne purtam cat mai degraba (nevoia) de a negocia definitia manierelor. Este mai sanatos sa ne afirmam increderea in obiceiuri, ritualuri si reguli pe care le intelegem descoperindu-le si discutandu-le. Ghidul de maniere ne indeamna sa nu riscam, insa eu cred ca, in unele situatii, doar riscul revigoreaza…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...