Johannes. Spaimele din mintea unui iluzionist
Ai implinit de curand 35 de ani. Iti simti varsta asta?
Nu prea si cind spun asta nu ma pacalesc. Ocupatia pe care o ai si felul in care gandesti iti modeleaza intr-un fel fizicul si iti da o anumita sclipire in privire, iar eu continui sa ma joc cu realitatea si sa impart cu publicul experienta uluitoare de a fi martorul irealului. Cred ca nu e bine sa iti numeri anii sau sa ii iei prea mult in serios. E uimitor cum citeodata cineva nu apare asa cum ar trebui sa arate pentru varsta respectiva. Daca uiti de aceasta numaratoare poti sa pacalesti putin timpul.
Hai sa ne oprim la ideea asta: ocupatia te schimba chiar si fizic. Pe tine cum te-a modelat magia din punct de vedere fizic?
Iti face expresiile fetei intr-un anumit fel… Am observat de-a lungul timpului la unii magicieni gen Copperfield ceva la fizionomia lor. E un ceva in personalitate si in fizionomie care depinde de cat de pasionat esti in ceea ce faci. Fata te tradeaza si cand incerci sa fii altcineva decat esti.
Revin la varsta, te abtii de la ceva anume?
Incerc sa am un echilibru, adica nici sa nu exagerez in a consuma ceva in exces dar nici sa cad in cealalta parte in care sunt total impotriva unui anumit lucru. Pana la urma echilibrul este cheia in viata.
Pentru ca ai amintit de echilibru, cat de mult seamana Ionut de acasa cu ceea ce este Johannes pe scena?
Practic eu sunt la fel doar ca pe scena toate sentimentele imi sunt amplificate. Pe scena ma simt cel mai bine. Aici toate visele mele legate de magie se materializeaza si pentru citeva minute par a fi un personaj fantastic care leviteaza sau care dispare misterios, care merge pe apa etc. Dar pina la urma eu sunt sincer fata de publicul meu, adica nu incerc sa fiu altcineva decit sunt in realitate. De exemplu eu nu imi dreg glasul. Si nici nu imi schimb felul de a fi pentru a parea altfel decit sunt. Il pacalesc in mod cinstit 🙂 Vad cateodata oameni de afaceri care atunci cand raspund la telefon au deodata alt ton si alt accent ca si cum ar avea loc un fel de transformare sau persoane publice care chiar sunt altfel pe scena. Cred cu tarie ca in acea clipa nu esti sincer cu cei care te privesc.
Am citit ca te-ai lasat ingropat si ca exista riscul sa nu mai iesi viu de sub pamant. La fel cum ai condus prin serpentine legat la ochi. De unde ai nevoia asta de a sfida niste conventii ale normalitatii?
Desi toate sunt niste iluzii ele sunt foarte aproape de realitate si, pentru ca publicul din ziua de azi vrea din ce in ce mai mult, aceasta linie dintre real si ireal este din ce in ce mai subtire. Atunci totul devine foarte riscant. Eu am visat mereu, din clipa in care m-am indragostit de magie, la fapte mari si nu m-am multumit doar cu trucurile marunte, de altfel foarte interesante. M-am imaginat mereu in momente incredibile si chiar periculoase. Este ceva foarte nebunesc sa convingi niste oameni normali la cap sa te ingroape de viu apoi sa iti chemi mama sa ia parte si ea la acest tablou sinistru, dar este ceva ce te impinge sa faci asta… Un fel de curaj amestecat cu teribilism si ceva inconstienta dar nu prea multa 🙂 Oamenii au aspirat mereu la fapte incredibile, la levitatie sau teleportare… Intr- o zi va fi cu siguranta posibil. Am ajuns la concluzia ca orice e posibil. Vedeti ca multe lucruri din filmele SF mai vechi s-au cam implinit. E posibil ca intr-o buna zi sa se intample ceea ce am vazut in Avatar, adica sa iti muti memoria cu tot cu constiinta intr-un alt corp.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.