Rufele se spala in familie
Uneori sa mai spala si la colegul de camera ca el are masina de spalat. Alteori, cand se impune o curatare speciala, se duc la curatatorie. Oricum ar fi pentru a realiza procesul amintit in titlu ai nevoie de o serie de elemente.
In primul rand de rufe. Nu mai vorbim ca, pentru a fi nevoie de spalarea lor, ele trebuie murdarite, deci purtate, patate, uzate, folosite. Altfel ce rost ar avea sa speli ceva care e deja curat?
In al doilea rand ai nevoie minim de un lighean, apa calda, detergent sau masina de spalat si, desigur, nelipsitul balsam de rufe neaparat cu parfum care sa ne faca irezistibili si frumosi. Gospodinele mai sarguincioase mai folosesc, daca e nevoie, inalbitor de rufe sau un detergent lichid care ajuta detergentul de rufe sa indeparteze petele. Asa e azi: detergentul cand nu mai are putere cheama in ajutor un amic din asta care ii termina treaba: e ca atunci cand ai chef de o zi libera si suni un coleg sa iti tina el locul.
Si nu in ultimul rand ai mare nevoie de o familie! Una care sa fie acolo cand tu ai multe de spalat, sa imparti cu ea si bune si rele ca sa nu incepi sa dai din casa si sa te stie toti vecinii/ prietenii/ vanzatoarea care iti da in fiecare seara pachetul de tigari, o paine si sticla de cola.
O familie este ca mantaua de vreme rea. As fi zis ca e ca umbrela de ploaie, dar eu m-am ferit mereu sa scot umbrela afara de frica sa nu o ude ploaia, alegand mai degraba sa ma strecor printre picaturi. Plus ca mereu i-am suspectat de acte conspirationale pe cei care au umbrelele la ei fix cand trebuie.
Nu ma indoiesc ca familia ar trebui sa fie sursa noastra de bunastare si energie, de optimism si iubire. Cuibul unde sa ne intoarcem dupa ce am obosit zburand si am cercetat cu privirea peste tot.
Si mai e ceva: orice zi de duminica daca se respecta va impune cat de des posibil o reuniune cu familia la masa, asa cum sta bine oricarui obicei sanatos sa se repete ca sa nu fie lasat sa moara. Practic valoarea unei duminici sta de fapt in puterea familiei! Iar mie nu mi-au placut niciodata dupa-amiezele de duminica si era cazul sa imi schimb atitudinea.
Asa ca, din toate motivele si mai ales fiindca nu am vazut niciun singur motiv pentru care sa nu, de 3 zile am o familie. Este familia mea in care am intrat oficial cu acte, legati la maini unii de altii, in mijlocul unei multimi cu mii de oameni. Cred ca toata lumea s-a bucurat pentru noi ca am vazut din poze cat de bine se simteau!
Ca prima dovada de bucurie, si fiindca eu sunt familista convinsa atunci cand trebuie, am pus familia pe blog (in sidebar in dreapta – loc de cinste!). Imi sunteti foarte dragi toti, dar ma asteapta responsabilitati noi de acum, sper ca ma intelegeti!
Decat!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.