E nevoie de 2… Nu intotdeauna aceiasi.
Adevarul e ca n-ar trebui sa inventam reguli pentru legile universale. Mai ales daca nu descifram nuante.
Cand le reprosam celor dragi ca ne-au mintit, ar trebui sa ne reprosam si noua ca nu stim sa suportam adevarul.
Cand in fata celorlalti iti vine sa pui prea frumos in cuvinte relatia ta, intreaba-te daca nu cumva e prea frumos sa fie adevarat.
Dintr-o despartire, unul pune piedica, iar celalalt isi pune curajul in maini pentru un nou inceput.
Tu lasi resentimente, el lasa durere. Mai bine o casa goala si nemurdarita de vorbe urate, decat tratativele unor socoteli administrative care iti golesc sufletul.
Ea ar vrea ca viitorul tau sa iti fie pedeaspa pentru ce ai facut in trecut, tu alegi recompensele pe care le lasi sub forma anilor avuti impreuna.
Despartirile sunt intime si nu reflecta neaparat ce a fost intre doi oameni. Reflecta ceea ce sunt ei in acel moment.
Cand ceva nu mai e acolo, cel mai mare risc e ca nu mai ai de unde sa pierzi. Viata nu e tranzactionala. Primim ceea ce dorim pentru altii.
Conditionarile, mai ales cele personale, ne stabilesc zona de satisfactie cand ne cautam dreptatea, insa sunt limite in care dorintele isi frang gatul.
In mod regretabil, iubirea nu pune conditii. Dar, Doamne, cat de usor ar fi fost pentru unii dintre noi daca punea!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.