Am timp mai mult, dar nu am timp pentru tot
Se întâmplă o nouă dimineață. O aud pe Motana cum strănută, dar nu e în pat, lângă mine. Nu o văd nicăieri. Mă ridic și o găsesc în dulap, în cutia cu da pentru mine, cu nu pentru ea. E marți, a patra săptămână înăuntru.
Liniște și panică. Dezbateri și rezistențe. Resurse și reziliență. Am 24 de ore la dispoziție, în fiecare zi, săptămână după săptămână. Sunt 529 de mailuri necitite în inbox și nu am citit niciunul. Nu am făcut curat în cele opt foldere cu lucruri de studiat și de citit, de fapt, nu am citit nimic. Nu am terminat nici măcar cartea pentru copii pe care o mut tot mai des din dormitor în bucătărie și înapoi pe noptieră, în dormitor.
Nu am făcut pâine, nici gogoși, nici clătite. Nu am pregătit plăcinte pentru că nu intenționez să încep dintr-o dată să fac ceva ce nu am făcut niciodată, și statul în casă nu va contribui semnificativ la acest debut.
Nici Motana nu primește mai des supă de ficăței. Nici trandafirii japonezi nu primesc mai mult soare deși i-am așezat la fereastră.
Nu mi-am explorat garderoba și nu am sortat hainele pentru sezonul de primăvară-vară ca să le spăl cu balsam. Nici nu am călcat rufele din mormanul de martie, în timp ce spălam cu balsam hainele pentru sezonul de primăvară-vară – a doua oară. Nu am șters geamurile cu spirt, nu am scuturat saltelele și nu m-am spălat compulsiv pe mâini de zeci de ori pe zi.
Nu am văzut piesele de teatru online de la șapte seara, nici filmele gratuite de festival sau aclamatele seriale de pe Netflix. Pot să vă mai zic că nici live-ul de pe Facebook despre cum să faci față schimbărilor majore nu l-am terminat – și l-am început săptămâna trecută.
Nu am făcut yoga online, de fapt nu am făcut niciun fel de antrenament online, în casă.
N-am pus la punct un plan de bătaie cu scenarii pe care să le adaptez din mers și nu am dezvoltat nicio strategie de rezervă pe care să aterizez.
Acasă, relația mea cu timpul este la fel de complicată pe cât era și în lume – și sunt, acum ca și atunci, la fel de restantă în disciplina asta zilnică cu activități pentru mine. Acesta este adevărul, recunosc!
Dar am văzut că oamenii fac lucrurile mai structurat și se adaptează în doza care le face bine și asta mă bucură. Cel mai probabil, fiecare purtăm în buzunar semințele pentru grădina visurilor noastre.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.