De prea putine ori am luptat pentru idei si concepte. Eu reactionez la chimia oamenilor, la potentialul comun de prietenie si simpatie, si uneori sunt mult prea empatica. Aproape ca mi-am creat un dezavantaj din faptul ca am un creier care gandeste in senzatii, fiindca daca nu (mai) simt oamenii risc sa nu ma intereseze idei care de altfel ar putea fi foarte bune.
Dar pentru ca eu gandesc in sentimente, ma cucereste orice imi starneste emotie: uneori e o vorba buna, alteori o incurajare (alt defect, sunt usor influentata de aprecieri – laudele m-au stanjenit de fiecare data cand le-am auzit la adresa mea) sau un zambet, o imbratisare, un sfat sincer, o recomandare gratuita… Aproape ca iau decizii in functie de gesturile pe care le percep dezinteresat din partea celorlalti. (mai mult…)
Stiti camasa in patratele cu maneca scurta? Da, da, aia pe care o vedem purtata la blugi sau la pantalonii de stofa stransi cu curea neaparat peste burta, de frica sa nu cumva sa alunece pe jos.
Camasa in patratele cu maneca scurta este eticheta banilor putini munciti din greu. Este ieftina si se intretine usor. Tine la purtari repetate, comoda, ascunde un trup tocit de ani, de lipsa activitatii fizice, de frustrari, de neajunsuri, de vise care nu s-au implinit. (mai mult…)
… scriu zilele astea pe blog, cand am inceput sa rasfoiesc net-ul si m-am linistit! Nu de alta, dar parca nu-mi iese sa imi duc gandurile pana la punct. Fara puncte nu am fraze… Fara fraze, fara cuvinte (sigur am mai zis chestia asta, fiindca parafrazez in diverse contexte situatia studenteasca de acum cativa ani „fara bani, fara cuvinte”)
Asadar, azi am mai multe ganduri diluate pe care nelegandu-le in niciun chip intre ele la pun random:
– ce promisiune iti ofera oamenii pe care ii cunosti? ce promisiune ofer eu celorlalti? cum ar suna o declaratie personala de pozitie in 8 cuvinte? (nu mai stiu unde, dar am citit la un moment dat despre asta)
– te poti preface ca iti pasa
– ideile noi apar intr-un mediu dezordonat? (mai mult…)
