Era cat pe ce sa…
… scriu zilele astea pe blog, cand am inceput sa rasfoiesc net-ul si m-am linistit! Nu de alta, dar parca nu-mi iese sa imi duc gandurile pana la punct. Fara puncte nu am fraze… Fara fraze, fara cuvinte (sigur am mai zis chestia asta, fiindca parafrazez in diverse contexte situatia studenteasca de acum cativa ani „fara bani, fara cuvinte”)
Asadar, azi am mai multe ganduri diluate pe care nelegandu-le in niciun chip intre ele la pun random:
– ce promisiune iti ofera oamenii pe care ii cunosti? ce promisiune ofer eu celorlalti? cum ar suna o declaratie personala de pozitie in 8 cuvinte? (nu mai stiu unde, dar am citit la un moment dat despre asta)
– te poti preface ca iti pasa
– ideile noi apar intr-un mediu dezordonat?
– imi e frica de energia emotiilor care lucreaza pe ascuns, de ceea ce nu spunem
– ma plictisesc repede de lucrurile pe care, culmea, nu sunt nevoita sa le fac (ca masura de confort)
– orasul nu ma provoaca sa zambesc
– care este nevoia pe care o satisfac telefoanele cu touch screen si de ce succesul lor trebuie sa reduca numarul de modele pentru tastatura fizica?
– bonurile de masa iti ajung pentru 22 de kilograme de cirese
– cata simbolistica se ascunde in tacere: indiferenta, suparare, uimire (mut de uimire), necunoastere, perversitate, timiditate, interdictie, placere, razbunare, despartire. mai stiti?
– exista o varsta pentru orice, iar de la o varsta vrei sa faci orice
– gogosile au gust de copilarie
– infidelitatea ajuta la multiplicarea experientelor; mai multe experiente personale sunt benefice pentru intelegerea sinelui; „decat” o relatie nu e un obstacol in cunoasterea de sine?
– cum ar fi un blog cu posturi construite din statusurile de pe FB/ twitter?
– de ce nu inteleg lucrurile care nu ma intereseaza? si de ce nu ma intereseaza lucruri pe care ar trebui sa le inteleg?
– fiecare idee trebuie argumentata in minim 300 de cuvinte, cum ar fi?
– la intamplare nu inseamna ca e intamplator
– laila tov!
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.