O problemă de încredere…
Care-i treaba cu încrederea și la ce ajută ea? De ce unii manipulează și alții se lasă dominați? Unde găsim niște încredere bună în oraș? Nu știu. Sigur că toată chestiunea e foarte personală, dar am zis totuși că poate nu pentru toată lumea listele de mai jos se simt în stomac.
Am o problemă de încredere cu bărbații care:
– își fac vreo promisiune de vreun fel, o declară și apoi renunță la ea
– ridică din umeri la întrebările care îi privesc intim, direct, personal
– sunt mai slabi decât mine
– nu sunt problem solvers
– răcesc des
– spun că iubesc când de fapt consumă și pentru că ei consumă le e bine și când îți e bine toate-s mai iubibile
– se sperie de mașina de spălat
– sunt tipicari
– nu arată că se străduiesc
– sunt supra-dependenți de acel ceva fără de care nu au viață
– au foste mesaje în telefon, în cap, in mânecă, spun că nu-s importante dar le țin acolo
– mă calcă pe picior pentru că se grăbesc
– aruncă pe jos
– răspund trei zile mai târziu la mesaje
– încep să ridice vocea la primul stimul
– văd masculinitatea doar de pe primul nivel al piramidei
Am o problemă de încredere cu femeile care:
– sunt rigide în principii
– pretind că mă plac
– nu mă plac deloc
– poartă ochelari urâți de vedere
– atacă, judecă și nu recunosc, ba dimpotrivă, li se pare pe dos că sunt atacate și judecate
– se freacă pe coate în mailuri și în comentarii „this-is-me-showing-you”
– vorbesc urât sau înjură în scris
– pun valoare în puterea de a fi un provider mai bun decât bărbații în general, pentru statut și confirmare personală
– se uită urât
– au zâmbetul ca o seceră (he, he!)
Sigur că, în final și per ansamblu, ne uităm la competențe, dar de fapt încrederea ne macină! Că oarecum competențele odată dobândite rămân, dar încrederea odată spartă…
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dar cu sufletul, bre, cu sufletul, cum rămâne?
Hai să zic, deși cam tardiv, dar după cum vezi nu prea dau pe-acasă :)) Sufletul e așa o chestie pe care oamenii o invocă în două situații de viață. De fapt, doar într-una: atunci când suferă, pentru că atunci când le e bine își afirmă orgoliul spunând de pe tron că e 100% meritul lor.