Etica personala: cum comunici corect cititorilor?
Eu nu prea insult verbal. Aproape deloc. Fac asta in schimb prin atitudine. Nici nu stiu sa imi fac din barfa o meserie (poate si de-aia sunt mereu in urma cu stirile de proximitate), nici nu imi place sa arat cu degetul ori sa spun lucrurile pe bune. Consider ca nu e de bun simt: daca lucrurile sunt evidente ele se simt de toate partile, daca tu nu te simti eu cel mult iti atrag atentia dar nu voi profita pentru a-mi castiga din asta beneficii personale in argumentare.
Nici cum fac eu nu prea e bine pentru ca de cele mai multe ori tac. Iar cand de fapt nu spui e si mai nasol pentru ca si asta e un mesaj in sine care poate fi perceput ca lipsa de respect…
Pornind de la ideea asta – cat spui/ cum spui – parerile sunt evident impartite, mai ales cand ceea ce spui depaseste granita intima a conversatiilor amicale si o spui asumat intr-un spatiu public.
De exemplu, saptamana trecuta am fost la un concert. Din punct de vedere strict personal eu eram nemancata de cu o seara inainte, usor iritata de foame si ma resimteam dupa o criza agresiva cu crampe la stomac care m-a facut sa iau 2 pastile, pe care din principiu le evit cat pot. Eram si cam nelinistita ca am galopat spre locul de concert pentru a ajunge printre primii, unde am stat in acelasi loc, in picioare, vreo 3 ore. In timpul serii senzatia de foame s-a dus si m-au luat spatele (rinichii??). Cred ca am si ratat vreo doua cantece – pe Zombie al meu plin de amintiri nici nu l-am simtit fiindca incepuse sa ma doara tot mai tare. Si pentru ca mi-am scapat telefonul in parcare la intrare, am ajuns acasa cu el stricat.
In special mie sonorizarea mi s-a parut proasta, nu stiu daca amplificatoarele sau spatiul, dar eu nu am auzit in clar vocea solistei desi stateam langa scena. Iar atmosfera a fost lispita de show, de emotie, de vibratie…
Pe de alta parte, e prima mea experienta cand ocup cel mai bun loc din sala la un concert. Am stat in fata, la gard, fix in fata solistei. Am vazut tot si am facut poze cu toata scena (ultimele inainte ca telefonul sa cedeze definitiv).
Problema de principiu pe care o aduc in discutie e urmatoarea: cum ar trebui sa comunic corect o experienta de acest fel pe blog? Ce sa zic? Ca a fost un show prost fiindca am stat eu in picioare? Si ca Romexpo e o hala ieftina? Si ca daca nu stateam la gard – singurul lucru care a facut diferenta- poate as fi plecat dezamagita ca am mers acolo de unde am plecat cu telefonul busit?
Fiecare traieste experienta nu numai dupa criterii personale de continut dar si dupa starile pe care le are. Te simti bine ti se pare excelent, te simti prost totul a fost nasol. E si o vorba care zice ca atunci cand iti place ceva din toate organele, te pui in mijlocul strazii sa il aperi de muste…
In aprecierea filmelor/ spectacolelor/ concertelor/ evenimentelor pentru mine conteaza efortul protagonistilor: daca s-au straduit, daca au dat ce e mai bun, daca cu tot ce stiau ei sa faca au facut cum s-a putut mai bine. Celelalte detalii raman pe dinafara. Sau poate e chiar grav si nu dovada de forta ca am fost mereu toleranta cu mediul si o data cu varsta sunt din ce in ce mai…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.