Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
12 Ian 2014

Daca…

In perioada asta cand, se pare, Marte sta in Balanta cu potential de tensiune pe care unii dintre noi o simt din plin (nu eu, desigur, eu sunt Batman ;)] citesc tot mai mult despre lucruri aparent ilogice, dar cu mult adevar. Din cel care nu se accepta usor, dar e la fel de satios ca o gustare raw-vegana cu crackers din nuci, seminte si muguri de pin.

Asa se face ca am ajuns la o discutie lipsita de conditionari, de acum 40 de ani, despre decizii – alegeri – responsabilitate – relatii. Conform unei perspective foarte deschise, alegerea implica o minte confuza, si nu libertate asa cum am crede, pentru ca actiunea de a alege inseamna nesiguranta intre doua sau mai multe optiuni. Prin urmare, o minte limpede nu alege, actioneaza. Cand ai facut ultima data ceva fara sa tradezi prezentul?

In acelasi dialog, undeva dupa primele 15 minute, se discuta daca noi ne simtim cu adevarat responsabili pentru bunatatea umana, pentru viata, pentru pamantul care ne sustine. Ceea ce e diferit de ideea de a te simti responsabil pentru ceva anume (cresterea copiilor, bunastarea unei relatii, jobul personal, societatea in care ai fost crescut). Este vorba de responsabilitatea pentru comportamentul tau, in toate aspectele lui, dincolo de contextele in care reactionezi si pentru care poti gasi explicatii de ce te comporti intr-un fel sau altul. Pe scurt, taina ar fi: „cand te simti responsabil exista inflorirea unei afectiuni autentice”.

Mai precipitata mi s-a parut discutia dupa minutul 50 cand se aduc argumente pentru o situatie de conflict: daca unul dintre doi oameni unul este responsabil, iar celalalt este iresponsabil, la nivel de principiu ce vor ajunge sa faca oamenii seriosi cu oamenii iresponsabili? Ce ai de facut? Ce ar face responsabilitatea in fata iresponsabilitatii? Transcriu:

„Se produce un fapt straniu si anume: constiinta iresponsabila este un lucru si constiinta responsabilitatii este un altul. Deci, atunci cand fiinta umana este pe deplin responsabila, acea responsabilitate, la modul inconstient, penetreaza mintea iresponsabila. Sa presupunem ca eu sunt iresponsabil, tu esti responsabil. Nu poti face nimic, la modul constient cu mine. Deoarece, cu cat actionezi mai activ asupra mea, eu opun rezistenta. Cladesc un zid impotriva ta, te ranesc, fac tot felul de lucruri. Dar tu iti dai seama ca nu poti face nimic, la modul constient. Activ, deliberat, planificat. Dar, daca tu poti sa te adresezi subconstientului meu, fiindca subconstientul este mult mai vigilent, percepe mult mai bine pericolul, mult mai rapid decat constientul – deci, este mult mai sensibil- deci, daca te poti adresa direct subconstientului meu, asta functioneaza. Deci, nu ataci activ, direct, iresponsabilul. Daca vorbesti cu mine, dar intentia ta launtrica este de a-mi demonstra cat de iresponsabil sunt si ce inseamna responsabilitatea, iti pasa. Cu alte cuvinte, iti pasa de mine. Iti pasa de mine fiindca sunt iresponsabil. Si, drept urmare, ai grija sa nu ma ranesti. In acest mod, penetrezi extrem de profund subconstientul meu.”

Asta functioneaza atunci cand faci sublinieri la comportamentul iresponsabil al celuilalt, fara sa vrei sa il schimbi. Pentru ca atunci cand ti se spune ce sa faci sau ce sa nu faci, imediat opui rezistenta. Prin urmare, un posibil discurs care se infiltreaza incet in subconstientul iresponsabilului este dupa tiparul: „Dumnezeule, ce iresponsabil! Uite ce faci, cand esti iresponsabil. Iti distrugi copiii, iti distrugi prezentul si tot ce ai acumulat pana acum… Oare este asta un act de iubire, este afectiune, este grija? De ce o faci?”  Parca e cu totul alta perspectiva, decat sa arati cu degetul, nu?

Daca sunteti rabdatori, puteti urmari intreg dialogul AICI.

PS. Multumesc!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...