Ziua 1. Wellness în 30 de zile. Doar 6 minute?!
Tocmai m-am întors dintr-un retreat de relaxare de o lună de zile din sufragerie-dormitor-bucătărie. Da, am fost și la băi. Da, a fost minunat. Între timp, pentru că a înflorit liliacul din spatele blocului, am făcut primul pas din provocarea exotică de treizeci de zile. Oare poți să faci schimbări mari cu pași mici?
Pe vremea când mergeam la sală de patru ori pe săptămână, adică luna trecută, făceam osutăoptezeci de minute de antrenament, patruzecișicinci de minute pe drum la dus, alte patruzecișicinci la întoarcere. Normal că mă și întorceam, probabil pentru că nu m-am decis dacă pentru mine are sens să dorm în sală, din moment ce rezultatele care nu se văd, se simt.
Dar azi a fost diferit! Azi am făcut fix șase minute de exerciții în fața ferestrei, așa cum altădată făceam trei sferturi de oră la sală. Șase! Unu, doi, trei… șase. Adică, atenție puțin, exerciții de treizeci de secunde, cu cincisprezece secunde pauză. M-am simțit ca în grupa mică la grădiniță – după ce am repetat anul.
E ușor? Foarte. E plăcut? Da. A meritat? În această situație, desigur. Oricum, am avut nevoie de o pauză semnificativă până azi ca să mă apuc. Și, oricum, se pare că e o știință care funcționează și e la modă să lucrezi intens în șapte minute – lucru despre care evident nu știam nimic, nu știu nici acum, pentru că nu sunt modernă și pentru că îmi plac mai mult cursurile de pe MasterClass cu David Sedaris, decât antrenamentele în casă.
Mâine urmează ceva pentru gânduri și, mai ales, pentru spirit. Totuși, cel mai mult aștept weekendul – din câte am văzut, e singurul cu mâncare, adică cu positive eating. Sper să se considere că Pina Colada e făcută tot din alimente, e și genul meu și arată așa frumos, te uiți la ea și vezi cum stai la ocean cu o pălărie de soare pe cap și nisip pe șlapi.
A domani!
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.