WI-IFM? failed
„The bigger the lie the more people will believe it” – A. Hitler (via @neroblank)
Pentru a angrena un om sa se implice/ sa participe/ sa rezoneze la o idee vad doua optiuni posibile:
– sa aiba un beneficiu concret (sa ii iasa ceva la afacerea aia- de unde si abrevierea din engleza a titului What Is In For Me?)
– sa aiba un obiectiv personal care sa il motiveze (nu vorbesc aici de constrangeri, cand esti nevoit sa faci ceva pentru ca trebuie)
Daca in ultimul caz motivatia este intima si persuasiunea nu isi gaseste locul pentru ca tine de propria persoana sa arati/ dovedesti cat duci, in primul exemplu motivatia este extrinseca. In aceasta situatie dorinta cuiva de implicare este asociata cu lucruri din exterior pe care le-ar putea capata: valorizare sociala, avantaj financiar, prestigiul personal. Din acest punct de vedere efortul de a convinge pe cineva de ceva revine celui care are/ propune ideea.
Cand ideea pe care o ai ajunge sa fie discutata in fata audientei care nu rezoneaza la ea (situatie posibila din motive de conjunctura, nu intodeauna dai peste oamenii care sa vibreze la visele tale) efortul de a convinge este incomparabil mai mare. Pentru ca in ciuda a cat de reusita poate sa fie propunerea ta, audienta va gasi aprioric motive de a contraagumenta si de a demitiza succesul acestei idei.
Mai departe, in fata unei astfel de audiente ideea nu iti (mai) apartine tie: nu tu decizi cat de buna e sau daca merita aplicata, ci ei. Si mai cred ca indiferent de cat de buna este sau nu, daca cei care te asculta nu sunt in target, ideea ta este la fel de ineficienta ca si gaura de la macaroana. In plus, lupta se va duce doar in efortul de a convinge oameni care nu vor sa se lase convinsi. Care iti vor contraargumenta cu experiente personale ca propunerea ta nu este pe nivelul asteptarilor lor. Sau ca nu corespunde situatiei lor sociale.
Dintr-o astfel de interactiune, am ajuns azi la urmatoarele concluzii:
– oamenilor le place sa fie mintiti (dar sa nu stie ca sunt)
– ajungi sa iti asumi autoritatea atunci cand nimeni nu ti-o ofera
– nu poti sa iti doresti doar sa te implici in proiecte ca sa faci bine, daca la nivel personal tu nu ti-ai satisfacut nevoi primare
– pe taramul divergentelor entuziasmul poate fi perceput ca naivitate personala/ imaturitate
– foarte putini oameni vor investi timp sa testeze ceva (doar) ca sa isi formeze o parere personala
– oamenii nu cauta idei, ei vor solutii la problemele lor
PS. E 1 Martie! Ai gasi 3 argumente consistente pentru care azi nu ar trebui sa faci ce trebuie sa faci (sa lucrezi/ sa inveti/ sa mergi intr-un loc) ca sa beneficiezi de o zi libera doar pentru tine?
Credit foto: flickr
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.