Vrrreau un furrrsec!
– Ce inseamna un X asa taiat? 🙂
– Unde ai vazut?
– Am vazut cand am intrrrat la metrrrou 🙂 Cand scoti asta (si intinde mana in care tine o cartela de metrou) din aparrrat vine un X… 🙂 Si cosul de gunoi de ce aparrre? 🙂 De ce e un cos de gunoi? 🙂
– Inseamna ca trebuie sa arunci cartela la cos dupa ce expira.
– 🙂 aaaa 🙂 Eu vrrreau sa bag carrrtela in aparrrat si sa scot o prrrajiturrra 🙂 O sa bag carrrtela si imi aparrre un furrrsec 🙂 O sa mananc un furrrsec 🙂 Bag carrrtela si de pe parrrtea cealalta scot un furrrsec 🙂 Il iau rrrepede si il bag in gurrra 🙂 Oh, Doamne! 🙂 E din ala bun! 🙂 Il bag in gurrra si il mananc! 🙂 Cate statii mai avem? 🙂
– Ne dam jos dupa Victoriei.
– Daaaa 🙂 si bag mana si il inghit 🙂 Il mananc rrrepede 🙂 Hmmm, ce bun e! 🙂 E bun! 🙂 Vrrreau un furrrsec sa il mananc pe tot! 🙂
Am surprins dialogul de mai sus la metrou intre un baietel cu gene lungi, cu ochii negri si rotunzi, si mama lui. Zambea la fiecare cuvant si vorbea cu barbia inainte, in timp ce statea pe scaun si tot intindea manutele in care tinea o cartela de metrou si un bilet perforat pentru autobuz. Avea vocea puternica, vorbea clar iar ochii ii erau plini de luminite.
Inventase o surpriza dintr-un lucru banal. Parca se vedea muscand din fursecul lui imaginar primit la schimb doar de el pentru ca intrase la metrou. Fursecul e strengaresc dar festiv, previzibil in gust dar surprinzator: apare doar la zile mari, nu oricand! Fursecurile iti dau senzatia de plin si ca ceva bun se repeta: acolo unde e unul, sigur sunt mai multe, fiindca un fursec nu vine niciodata singur!
Fursecul este simbolul unor amintiri fragede si cu miros de unt. Mi-as dori si eu unul in fiecare dimineata sa retraiesc duminicile cand mancam dintr-un cosulet rotund de rattan ascuns in dulap si calaream plapuma din lana, mai grea decat tot patul la un loc. Mergeam cu gandul unui singur gest dar ma intorceam mereu la dulapul ala cu doua rafturi sa mai iau cate unul, si inca unul, pana cand vedeam ca nu mai era nimic de luat.
Multe duminici la rand, cosuletul ala a fost ca o magazie de surprize: uneori mai gaseam bezele cu dulceata, prajitura cu nuca si foi de napolitane, care se intarea de la zaharul caramel ca iti trebuia multa ambitie sa vrei sa musti fara sa nu te doara dintii, iar de Craciun apareau ca prin vis si niste eclere mici si dulci umplute cu multa crema de vanilie.
Iar crema era galbena asa cum e soarele ridicat ca un galbenus in varful cerului! Si nu pot sa nu imi aduc aminte de inceputurile de vara, singurele pe care le-am asteptat intodeauna cu sufletul la gura! Fiecare vara era un nou inceput, o noua vacanta, nopti cu luna plina in picioarele goale, castraveti cu coaja amara, oua cu doua galbenusuri ouate pe furis ca niciodata nu vedeam gainile in cuibar, sunete clopotite de la vacile care se intorceau de pe deal, intuneric rece printre borcane de bulion si damigene, prajitura cu visine culese din visinul de langa gard, trasnit la o furtuna acum cativa ani, nuci verzi care te patau pe maini, sifoane carate intr-un carut cu doua roti si duse la umplut la `Nea Terteleaca, balaceala la furtunul pus in solar sa ude rosiile…
Aveam rosii mari cat un pepene galben, si rosii mici si verzi ca niste corcoduse acre. Asa cum sunt si visele: unele par mari si mustesc, altele sunt crude. Eu cand ma gandesc ce culoare au visele parca le vad cu galben, negru si albastru. Simt ca sunt la cateva cuvinte distanta dar totusi atat de departe. Ca atunci cand stai langa masina si nu ai cheia la tine: esti acolo, langa portiera, te uiti pe geam si stii ca trebuie sa fii inauntru, dar nu ai inca solutia sa intri repede fara sa fortezi.
Un pusti cu ochii mari si-a facut un vis din cateva vorbe. Altii se chinuie o viata sa faca o declaratie de dragoste, sa fie in centrul atentiei, sa cucereasca cu gesturile potrivite, sa faca orice dar sa nu raspunda asteptarilor, sa isi indeplineasca un vis sau sa gaseasca surpriza care sa le indulceasca viata…
Unii viseaza o viata, altii intra prin efractie in visele altora. Voi de unde va mai luati visele? Si ce culoare au pentru voi?
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.