Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
2 mart. 2011

V-am mintit pe toti!

De foarte putine ori sunt autentica. De-aceea foarte multi cred ca ma cunosc, dar sunt sub degetele de la o mana cei care ma inteleg in toate resorturile mele interioare. Aparent lucrurile par prietenoase in ceea ce ma priveste. Dar eu sunt o mare fraiera! Sunt prea sincera. Si pentru ca nu stiu sa imi maschez slabiciunile, valsez cu frazele pana cand ceilalti, grabiti sau nu, ametesc in dansul asta fictiv.

Mai mult decat atat, am pe cap o pustoaica nauca de cativa ani, care nu vrea sa imi dea pace. Recunosc, am fost foarte bune prietene si este, pana acum, singura pe care am iubit-o cu adevarat. Atat de mult, incat am purtat-o dupa mine si la varste la care altii isi intemeiaza o familie, cresc copii sau isi desavarsesc obiectivele despre cariera. Pustoaica asta este cea care atunci cand apare ceva mai greu, renunta. Este aia care nu are niciodata curaj sa ii puna pe barbatii care ii taie calea la punct, cand gresesc sau exagereaza. Este cea care, din comoditate, a ales sa studieze 4 ani ceva ce nu i-a placut niciodata. Pe urma nu a intrat la examenul de admitere. Mai tarziu nu si-a dat licenta…Cati au vazut-o? Cati o cunosc? Si cati au tras-o de maneca? Pustoaica s-a ascuns mereu sub masca unei adolescente mult prea cuminte, retinuta si prevazatoare. Si acum se zbate sa se ascunda sub masca unei tinere femei. Nu isi urmeaza visele si isi abandoneaza din mers nevoile. Nu imi da timp sa ma transform pentru ca e prea ocupata sa fie depresiva si bolnava de atacuri de panica.

Gata! Ma auzi? A fost o prietenie mult prea intima si lunga. Am inteles ca nu vrei sa pleci si sa ma lasi sa devin obsedata de intentiile mele. Tu nu ai facut niciodata vreun efort si ar fi prea dureros sa ma vezi de azi la treaba. Dar eu am prea mult de lucru cu mine si trebuie sa pleci! Cand ai sa ma lasi sa fiu eu, asa cum vreau sa devin? Cu realizari, siguranta de sine, prietenii reusite? Tu nu vezi ca te agati de un fir de ata asa cum dintii de lapte se agata intr-un fir de gingie inainte sa cada?

Uite, acum m-ai pus pe scris desi eu altceva trebuie sa fac in seara asta. Am prea multe de recuperat. Am stat tot timpul cu tine si nu am vazut cate lucruri pe care trebuie sa le incerc trec pe langa mine. Cate oportunitati sunt acolo, afara, si aici in mine, care raman nedescoperite. Ce vrei sa faci cu mine? Nu vreau sa te car in spate la pensie, senila si slabita. Am visat cu tine cat pentru 7 vieti, am construit scenarii si personaje impreuna. Dar am nevoie sa ma lasi. Niciuna dintre povestile pe care mi le-ai spus nu a fost adevarata fiindca nu m-ai lasat sa le realizez.

Pustoaico, tu te hranesti cu vise! N-ai nevoie sa bati la usa si sa ceri ce iti apartine! Nu faci nimic sa nu mai lasi oamenii sa intre cu picioarele in sufletul meu si sa se balaceasca pe acolo, sa ma dea peste cap, sa ma inhibe si sa ma faca sa imi fie rusine cu mine. Cand ai spus vreodata ceva fara sa nu iti tremure vocea? Iar vocea mea stiu ca este calda si erotica. De ce te bagi mereu peste mine cu vocea aia a ta de copila? Si imi apleci privirile in pamant cand as putea sa ridic umerii si sa ma uit inainte?

Nu sunt varianta mea cea mai buna, oameni dragi. Printre cuvinte si gesturi rezervate, vedeti in mine ceea ce vreti sa vedeti si construiti o imagine pe care pustoaica asta o saboteaza de fiecare data cand are ocazia. Lucrurile imi ies mai des asa cum nu vreau eu. De-aia atunci cand imi ies nici nu-mi dau seama si nu stiu sa gestionez complimentele, laudele si trofeul pe care l-am castigat. Eu merit fiecare mic trofeu pe care il obtin, intelegi asta? Nu te mai impotrivi sa nu vad ca in preajma ta eu nu stiu decat sa ma desconsider.

Du-te fericita ca mi-ai tinut de cald! Si de azi lasa-ma sa fiu cum vreau eu sa ma construiesc, asa cum orice femeie trebuie sa fie: puternica, generoasa, plina de iubire, hotarata, ambitioasa, curajoasa! Si inca ceva: inainte sa pleci, inchide te rog usa dupa tine: nu vreau sa te mai intorci si sa ma prinzi nepregatita. O sa bati la usa daca mai vrei sa discutam, iar eu iti voi mai face loc doar cand trebuie. Va fi insa alegerea mea orice ai avea de spus: sa inteleg si eu cine sunt si ce stiu sa fac!

Credit foto

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...