Tu esti ceea ce vrei?
Copii incurajati si sustinuti de parintii lor, isi dezvolta mai bine aptitudinile si sunt mai siguri pe ei. Cainii se domesticesc cu recompense. Angajatii provocati sa isi depaseasca limitele devin mai motivati sa dovedeasca ce pot. In lumea asta incurajarile fortifica spiritul.
Noi toti stim ca suntem pe drumul cel bun cand facem ceva bun pentru care suntem apreciati. Daca o idee sta prea mult in sertarele mintii noastre isi pierde lustrul. Daca metodele pe care le punem in practica, obisnuintele si felul de a ne face treaba nu sunt curatate cum trebuie de observatii corecte, pareri consistente si sfaturi, raman patate pentru totdeauna. Cu toate acestea, multe persoane nu cred ca au nevoie de feedback-ul celor din jur pentru a-si regla mecanismele de perceptie.
Influenta mediului asupra ceea ce devenim nu este o exceptie. Modelele potrivite, prietenii care inteleg cum esti si cum nu ar trebui sa fii, o familie buna si fara probleme ne mentin si ne hranesc bunastarea psihofizica. Si cand ne simtim bine, facem lucrurile cu echilibru.
Dar cand mediul nu ne ajuta si pare ca ne neglijeaza nevoile cum ne revitalizam mintea? Cum ne recuperam energia? Cum ne exersam entuziasmul care face lucrurile sa mearga de la sine?
De vreo 7, ok 8 :D, ani traiesc in Bucuresti. In tot acest timp am pendulat intre extreme, intre un dezechilibru deprimant si unul acceptabil. Am pierdut pe drum oameni care nu au tinut pasul cu starile mele nasoale, am iesit in calea altora care aveau probleme si mai mari decat ale mele, si pentru care eu paream o gura de aer proaspat. Propriul meu refuz de a infrunta neglijentele de tot felul mi-a adus la un moment dat o supra-infectie foarte urata si greu tratabila.
A trebuit sa imi epuizez corpul incarcat de toxine, ganduri negre si delasare ca azi sa imi fie foarte clar ca orice tulburare din organismul meu este un mesaj. Atunci corpul meu imi spunea ca a cedat fiindca faceam ceva gresit. Asa incepe descoperirea: incepi sa iti pui intrebari minore, care par lipsite de sens, sa gasesti indicii, sa interpretezi semnale. In timp, vei vedea ca raspunsurile la prima mana nu te mai multumesc. Ca atunci cand analizele tale sunt bune desi tu simti ca ceva nu e bine cu tine. Eu, de exemplu, am ajuns sa descopar Ayurveda ca stil de viata, biorezonanta si remediile homeopate. Biorezonanta nu m-a convins, in schimb celelalte doua m-au speriat si m-au cucerit. Iar azi mi se spune ca mananc plante in combinatii ciudate :)) (eu stiu de ce).
Medicamentele rezolva rapid si agresiv efectele dar nu-ti creeaza o senzatie de satisfactie si bunastare a sinelui tau. Si intrebi, te intrebi, vorbesti singur… Si iti dai seama de fapt ca ai cautat unde nu trebuia. Pentru infectia mea netratabila clasic eu am cautat solutii, dar trebuia sa caut intrebarile: ce inseamna ceea ce mi se intampla si de ce mi se intampla mie? Stiu azi ca mi s-a intamplat pentru ca eu constientizam greseala dar nu voiam sa invat lectia.
O singura lectie este importanta in viata asta: invata sa respecti drepturile pe care ti le cere organismul tau! Uneori oamenii interpreteaza atat de logic semnalele incat nu vad decat ceea ce cred ei ca e normal sa vada. Iar cand nimeni nu iti mai spune nimic despre tine, parca uiti cine esti si ce stii sa faci…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.