Trei piese de teatru cu psihisme
Acum, nu un teatru, ci trei! Pentru că vin sărbătorile, hehe! Le-am văzut în stagiunea trecută şi, punându-le împreună, a ieşit că toate trei sunt poveşti despre suferinţă, nefericire, neîmplinire, regrete, nebunie, paranoia şi delir. În final, substratul este nevoia de iubire. Fiecare cu personaje aproape exclusiv feminine, mai ales că singurul personaj masculin este mut, care sunt psihotice şi anxioase, aflate în depresie sau în pragul disperării. Totul în jurul unei dependențe, cel mai adesea de alcool sau de medicamente.
Pe scurt despre ce e vorba după ce daţi play (sper să daţi!): despre o soţie care aruncă venin cu fiecare cuvânt pentru a-şi umili soţul aflat în eşec, despre o mamă intolerantă şi cinică pentru că nu şi-a putut împlini visele, şi, nu în ultimul rând, despre sora ultra-sensibilă şi devastată pe interior din cauza sentimentului acut că în ciuda talentului şi-a irosit viaţa.
Cu alte cuvinte, cele trei poveşti sunt: „Before Breakfast” de la Bulandra, „Casa cu pisici” de la TNB şi piesa cu titlul cel mai lung de la Odeon: „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva.”
Cu experienţe atât de puternice care construiesc viaţa, vă invit să ascultaţi rezumatul şi vă provoc să le vedeţi înainte de a vă decide ce opinii alegeţi!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.