Topping pentru fructele de ieri…
M-am trezit la miezul noptii in jur de 3 si ceva in plina criza. Atat de mare e criza asta ca pana si pietrele trosnesc de ger. E a patra zi de marti cand refolosesc plicul cu ceai verde de sfecla rosie. Stop consumatorismului! Am o revelatie: de acum inainte voi folosi acelasi retweet timp de 8 ore de lucru. Voi tweetui partial si voi aproba doar prima propozitie din comentarii. Este criza mare!
Mai mare imi este uimirea cand ma trezesc citind in pauza de masa despre razboiul celor 2 cola. Ajung la misterul inverzirii ficatului moment in care ma hotarasc sa imi comand o salata de vara ca garnitura la lectura… E mai suculent meniul asta de carton, chiar decat saptamana trecuta cand am asezonat guma de mestecat cu aroma de frunze de zarzare la un pahar de apa plata cu zero bule.
Primesc un mesaj mobil. Pe telefonul mobil. Sunt doar 3 cuvinte: am intrat la apa. Stiu ca de regula device-urile din lumea tehnicii nu se impaca bine cu cele doua molecule de hidrogen din apa, asa ca ma apuc sa-mi scriu raspunsul pe un servetel. Voi mitui probabil un chelner simpatic cu zambetul meu dragut (sau viceversa: un chelner dragut cu zambetul meu simpatic) sa fie comis voyageur pentru mesajul meu urgent. Pentru ca trebuie sa gasesc pe cineva care sa se sacrifice in plina iarna. Da, iarna este anotimpul care ma face sa regret cel mai tare ca nu am invatat sa inot cum trebuie. Din frica ma mut la mansarda si invat sa zbor!
Mai am fix 47 de intalniri care sa ma faca sa ma simt importanta. Stiu eu de ce. Fiindca toate lucrurile importante se dezbat in sedintele de luni. Si am numarat pana acum cate o sedinta pe saptamana, ceea ce inseamna ca daca iti doresti lucruri importante in viata ta trebuie sa astepti cel putin un weekend. Fiindca sedintele care te fac important se tin in prima zi din saptamana. Ceea de inseamna ca, statistic, pana la sfarsit de an importanta mea va creste progresiv. Deci in ziua de dinaintea noptii Anului Nou voi fi la nivel maxim de importanta. Promit si acelasi nivel de generozitate dupa care pot sa impart cu aroganta autografe la metrou.
Pana atunci e criza. Mai bine numar firele de praf de pe noptiera decat sa ma gandesc cum va mai fi. Si parca imi vine sa plang cu lacrimi de elefant ca am auzit ca romantismul dauneaza grav sanatatii. Un nou pericol! Cativa dintre cei cunoscuti mi-au zis ca isi pun baza in mine. Au pus de fapt acid. Acid acetilsalicilic. Un cosmar.
Si tot ce-mi doream era doar un topping bun pentru fructele de ieri…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.