Salata „aperitiv” foarte satioasa
In ultimii 2 ani mi-am schimbat destul de mult alimentatia in urma unor terapii naturale, printre care si consumul de trei ori pe zi inainte de masa de ceai de plante pe care il faceam acasa dintr-un amestec de 5 plante printre care si pelin. Am baut acest ceai cat de mult am putut pana cand devenise o disciplina si apoi ceva mecanic. Dupa 7 luni am simtit ca nu mai fac fata acestui obicei si aproape obosisem sa iau amestecul de plante si cu accesoriile de ceai dupa mine, cand plecam de acasa/ din oras.
In medicina ayurvedica se considera ca folosirea unui anumit gust aduce transformari atat la nivel fiziologic cat si la nivel psiho-mental si este cunoscut faptul ca in timp gustul amar duce la echilibrarea sensibilitatii papilelor gustative. Pot spune ca in timpul in care am consumat ceaiul, care trebuia baut neindulcit (eu oricum beau ceaiurile asa cum sunt), desi iubeam dulciurile si mancam aproape in fiecare zi, am ajuns sa nu mai suport gustul de dulce spart, abundent, abuziv. Mi se parea foarte agresiv si dur, aproape ca ma sugruma. Acum aleg mai degraba dulcele natural din fructe, miere, mirodenii si orice este fabricat ca dulce de desert mie mi se pare azi mult prea dulce, chiar daca sunt ocazii cand mai fac exceptii ori am capricii.
Nu sunt vegetariana si nici vegana in totalitate. Am perioade in an cand imi sunt de-ajuns cerealele, nucile, legumele crude si fructele dar am si perioade cand consum mancare gatita sau doar chestii cumparate din mers pe care pot sa le rontai cu usurinta la birou ori sa le mananc pe strada. Nu sunt o mare consumatoare de carne, adica organismul meu nu intra in alerta daca nu e carne la masa, si atunci carne mananc doar cand imi e pofta. Mie mi-a placut dintodeauna branza si au fost perioade cand am facut excese.
Imi plac legumele si cred ca in afara de bame pot manca orice. Poate si pentru ca am avut mereu legume din gradina de la tara si orice as fi mancat parintii si bunicii puneau pe masa si o salata sau ciorba si mancare de legume. Legumele mi s-au parut dintotdeauna prietenoase.
Si pentru de sarbatori am primit cartea Ligiei Pop cu Retete Vegane Fara Foc, am improvizat una dintre retete – pentru ca nu am cu ce sa maruntesc fin nuci sau alune – si mi-am facut azi o salata foarte satioasa si blanda. Am folosit:
– 100/150 g boabe hrisca integrala
– 50 g ceapa
– 100 g sfecla rosie
– o lingurita de ulei de masline
– marar
– boia dulce
– mix de legume deshidratate pentru supa cu morcov, telina, pastarnac, boabe de mustar, boabe de piper
– zeama de lamaie (optional)
– sare cu ierburi
Am fiert boabele de hrisca cu mixul de legume si le-am lasat la abur sa se fragezeasca. Hrisca are gust de nuca si trebuie asezonata foarte bine pentru ca e usor inecacioasa si aspra. Cand hrisca s-a inmuiat bine am adaugat restul ingredientelor. Mararul si piperul fac ca salata sa aduca la gust cu chiftelele din copilarie. Mi-a iesit un castron mare si nu m-am putut opri pana nu am terminat tot. Data viitoare o sa incerc sa inlocuiesc ceapa cu putin usturoi si in loc de marar voi pune cimbru.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.