553 vizite 14 mart. 2013

0 comentarii | Atunci: 2009 - 2014

Legumele: Ajutati-ne sa ne integram!

A venit primavara, ai vazut cum arata urzicile? Cand ai mancat ultima data ciuperci la masa de pranz care nu erau din conserva? Stii ca patrunjelul nu e doar pentru a-l presara pe cartofii fierti, chimenul nu doar cel de pe saratelele bunicii iar sarea si piperul nu sunt singurele condimente valabile? Iar spanacul crud se poate manca intr-o salata prietenoasa, nu doar gatit cu un ou ochi deasupra?

Sugestiile de genul celor care urmeaza sunt pentru oameni ca mine, care prefera diversitatea de gusturi si consistente, care cauta mereu noi asocieri complicate si sofisticate, carora dincolo de placere nu le este indiferent ce se gaseste pe farfurie si care desi curiosi nu se mai lasa ispititi decat de lucruri etice si nutritive. Aceia care prefera sa manance consistent si din abundenta, care doar apreciaza mancarea cu care au fost obisnuiti, fara fantezii culinare dar cu apetit pentru cantitate si pentru care rafinamentele sunt doar alimente banale si obisnuite cu ceva decor sunt probabil multumiti si se satura din ceea ce primesc in fiecare zi. Dar cand vrei sa te poti bucura de ceea ce mananci, fara sa simti ca ai facut vreun compromis in privinta sanatatii tale pe termen lung, iar o burta plina si lenesa nu e nici pe departe lucrul pentru care ai fi dispus sa platesti din banii tai, atunci chiar si o banala masa de pranz te preocupa cu seriozitate.

Mai jos enumar 3 legume si leguminoase decente pe care eu nu le-am vazut niciodata la vreuna dintre cantinele publice din Pipera unde am mancat in ultimul an jumatate. Oricum nu in varianta sugerata de mine. Pentru cei din zona se stie: meniul pe o saptamana variaza de la cartofi prajiti/ copti – mamaliga – legume in ulei – arareori ciuperci (doar conservate) – varza – fasole verde la paste – tocanite – carne (mereu porc, vita dar carnea mai tare si atoasa, pui, somon). „Extravagantele” sub forma de musaca, sosuri cu smantana, rulouri, mancare de organe nu sunt decat alte preparate abuzate de mix de vegeta si ulei.

De asemenea, salata din varza si muraturile in otet par de neinlocuit. Cantinele inca nu au auzit de ierburi aromatice, de marar proaspat (serios e pana intr-un leu legatura!), de seminte de dovleac ori de floarea soarelui (care sunt foarte hranitoare intr-o salata si astfel eviti sa mananci paine pentru ca nu mai ai nevoie) si probabil din lacomie de profit (ha!), din comoditate si din lipsa de timp nici nu vor vrea sa auda curand. Asadar…

Salut, eu sunt telina! Grecii antici ma considerau o super -leguma fara sa se foloseasca de mine in aceleasi salate cu morcov, mar si maioneza pe care le intalnesti azi la tot pasul. Daca ma tii la cuptor vreo 15 minute, deci cam cat 2 pauze de tigara, ma transform intr-o garnitura frageda, dulceaga si moale, potrivita pentru o ceafa de porc (desi o spun cu inima indoita cand stiu ca e totul o mizerie). Adevarul e ca ma impac cu carnea mult mai bine decat cartoful. Nici nu mai spun cat de usor ma asezonezi daca imi pui si putin rozmarin, usturoi si cateva rondele de dovlecel – de care nu trebuie sa iti fie frica, are gust neutru, nu face rau nimanui, poate ca pana acum l-ai mancat doar pane inecat in ulei si nu prea iti surade ideea sa ne intalnesti la pranz. Insa numai tu stii ca dupa piureul tau preferat cu friptura nu te scoli de la masa mai energic, mai dinamic si mai spiritual, dimpotriva…

Mi se spune ridiche neagra! Se stie ca am rolul de a curata ficatul de toxine si ajut cu incredere intestinele, dar asta e doar asa, sa stii ca proprietatile mele nu sunt folclor. Alege-ma insa cand simti nevoia de ceva picant si ai chef de vorba. Sunt usor iute la gust, iar cu un mar ras si putina ceapa nu-ti vine sa crezi cu ce salata delicioasa te-ai ales. Dau gust mai tare decat frunzele alea de salata cu care te intalnesti mereu la barul de salate. Cand mananci un orez cu legume – sau mai bine zis cu mazare, ca ardeii, prazul, anghinarea, maslinele, morcovii adesea nu se regasesc in acest mix -, pune-ma pe masa sa nu ti se mai para un alt pranz fad, de cantina.

Sunt mazarea galbena cu bune si cu rele! Sunt sub forma uscata, deshidratata, ceea ce ma face comod de depozitat, asemeni boabelor de fasole. Singurul efort pe care il presupun la bucatarie e sa fiu lasa in apa si intr-o ora pusa apoi la fiert. Sunt buna de transformat intr-o supa-crema satioasa si hranitoare, cu putin ulei, cativa morcovi pentru gust, eventual o ceapa si desigur condimente. Garantat ca si cu putin ghimbir ras dintr-o data capat un gust exotic, deloc indiferent. Daca ma alegi constient ca sunt mult mai buna pentru sanatatea ta decat supele concentrate la plic ori cremele ingrosate cu faina, cartof sau amidon, poti sa ma mananci fara niciun regret.

Asa ca daca numai legumele astea ar iesi maine la metrou sa te intampine cu un fluturas, mesajul lor ar fi simplu si direct: „Ajutati-ne si pe noi sa ne integram printre celelalte legume pe care le gasesti zi de zi in meniul de pranz la cantina!”

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.