Receptor handsfree: varianta retro Pop Phone
Ratacind intr- o zi pe la birourile colegilor, mi-a sarit in ochi un receptor galben fondant. Nu am rezistat tentatiei si i-am facut o poza pe care (cum altfel?) am postat-o pe FB. Imediat a urmat o propunere si azi am propriul meu receptor retro. Pe albastru inchis, cum are Eva Longoria aici (via razvanbb).
Initial mi s-a parut un gadget mai mult chic decat folositor: carcasa usor cauciucata si fina, culori tari, imposibil sa nu il observi. Dincolo de asta, receptorul se dovedeste rezonabil pentru ca:
– nu mi se mai incinge mobilul atunci cand vorbesc mai mult de 10/15 minute
– nu mai murdaresc telefonul de fard de obraz sau fond de ten
– e relativ mai confortabil, pot umbla in telefon in timpul convorbirii (de ex sa caut ceva pe net)
– are buton de on/off direct pe maner (cam incomod pus fiindca e in pozitia in care tii degetul pe receptor si risti sa inchizi din neatentie)
– cand telefonul e inchis in receptor se play-eaza (oho, gramatica!) muzica din telefon
– pe cutie scrie ca elimina peste 99% din raditatiile telefonului
– cineva spune in ultimul comentariu aici ca iti salveaza telefonul cand vorbesti in ploaie
– compatibil cu laptopul, ceea ce da un nou sens convorbirilor telefonice via Skye (asa da, mie imi displac castile)
In manualul de instructiuni se zice ca poti face chiar redial la ultimul numar de telefon format, apasand pe butonul on/off de pe receptor cand telefonul e in standby, insa asta depinde mult si de tipul de telefon (inca nu am incercat).
Nu stiu de unde se poate cumpara la noi. Am inteles ca se gaseste prin unele magazine specializate in telefoane. Colegul meu imi spunea ca l-a primit la o promotie. In varianta oficiala pretul lui e de 50$ iar gama de culori variaza.
David Turpin, tipul care l-a creat, face tot felul de lucruri in materie de design de device-uri, electronice, logo-uri, packaging.
Vi se pare hipstereala?
[nggallery id=18]
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.