Prea des ma simt vinovata
Sunt prea multe lucruri marunte de care nu ma pot tine pana la sfarsit. Sunt si cateva dorinte ale mele pentru care, prinsa in ritmul societatii in care traiesc, nu fac toate lucrurile care sa duca la indeplinirea lor. Pe urma, sunt cateva termene pe care singura mi le impun si le ignor, in functie de nivelul meu de energie si de starea pe care o am.
De fiecare data insa cand fac o promisiune, mai mult sau mai putin vizibila pentru cei din jur sau doar pentru mine, atasez mental nu placerea de indeplini aceasta promisiune ci obligatia de a o duce la bun sfarsit. Cand obligatia se stinge si promisiunea e indeplinita nu traiesc sentimentul de bucurie ci unul de usurare. Si asa, saptamanile curg din obligatie in obligatie.
Mai rau, daca abandonez pe parcurs ceea ce intentionez sa fac nu numai ca raman cu obligatia de a recupera dar apare un alt sentiment greoi care atarna ca un portofel burdusit in buzunarul de la piept al unei camasi largi. Si anume, vina! Iar aceasta vina ma face sa fiu mai mereu o persoana nemultumita cu ea insasi.
Ma simt vinovata ca nu scriu des, ca nu scriu consistent, ca nu scriu in fiecare joi, ca nu-mi respect regulile, ca nu ma joc suficient, ca nu citesc, ca ma obosesc detaliile simple, ca nu tin legatura cu rudele, ca merg foarte rar acasa, ca nu vorbesc cu parintii asa cum simt ca ar trebui sa se intample intr-o relatie atat de intima, ca nu am obiceiul de a incepe ziua devreme, ca nu imi valorizez timpul liber, ca nu imi exersez aptitudinile, ca nu ma muncesc sa scap de neputinte, ca nu intretin compania oamenilor pe care ii cunosc, ca nu ma daruiesc celorlati nici cand tin la ei foarte mult, ca uneori fentez ca sa contrabalansez faptul ca in alte parti unde ma implic ma chinui si ma blochez, ca nu imi fac planuri si cel mai adesea ca nu stiu ce vreau…
Uneori simt ca traiesc un fel de shizofrenie sociala si, de cele mai multe ori, singura persoana in prezenta careia ma simt confortabil, in siguranta si relaxata este doar a mea. Si desi ma tolerez cu toate imperfectiunile nu am curajul sa mi le asum ori sa le corectez decat pe furis. Iar toate aceste reprosuri, pe care mi le fac surd dar constant, ma fac sa ma simt prea des vinovata.
Azi e una dintre acele zile in care dimineata a inceput cu o veste trista…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.