Povestea din spatele unei dorinte
Simt uneori ca excesul de energie nu ma lasa sa dorm! Nu ma lasa noaptea, fiindca ziua sunt aproape ca o reptila :))
In acest weekend ma intorc in timp cu multi ani. E o intalnire care m-a consumat de la distanta in aceasta saptamana, care ma emotioneaza in masura in care ma face sa ma simt impacata cu alegerile pe care le-am facut pana acum.
Si dupa doua plecari prin tara si inainte de una noua care se anunta saptamana viitoare, mi-am pus gandurile in ordine si am revenit la o idee mai veche: cartea „Ce-si doresc barbatii – cel mai nou ghid pentru femeile din Romania!„.
In spatele unor promisiuni deja anuntate, cartea asta este la randul ei personajul unei povesti pe care o traiesc de aproape doua luni. Proiectul ii apartine lui Razvan, vorbele sunt ale mele 🙂 Am inceput cu dorinta de afla ce zic barbatii despre femei in intimitatea gandurilor lor, atunci cand nu sunt de fapt fata in fata cu o femeie. Pentru asta am facut un formular cu 44 de intrebari (numarul final nu este intentionat, desi unii ii pot gasi cateva conotatii simpatice) pe care l-am expediat pe mail. Inainte, am facut o lista cu aproape 100 de barbati la raspunsurile carora personal mi-am dorit sa ajung.
Nu, nu am trimis mailuri bulk, am incercat sa personalizez fiecare mail in parte si imi aduc aminte ca in prima zi am inceput la 8 dimineata si pana la 6 dupa-amiaza am cautat sa personalizez mesajele din mail (folosindu-ma de informatii de pe profilul de Facebook/ blog) si am raspuns noilor solicitari. Asta inseamna ca niciun barbat nu a primit propunerea din partea mea cu aceleasi motive pentru care era rugat sa se implice (cu foarte putine exceptii, acolo unde informatiile disponibile pe net nu m-au ajutat).
Povestea cartii are si cateva situatii care, retrospectiv privite, sunt haioase, desi mie mi-au dat mari batai de cap. Iata despre ce este vorba:
SITUATIE 1: le oferim sau nu posibilitatea de a da raspunsuri anonime?
NU– pentru ca ideile se sustin pe numele celor care scriu si toti cei care se implica vor sa fie recunoscuti ca indivizi + riscam sa avem pareri care altereaza realitatea dat fiind ca sub semnul anonimatului putem sa pretindem ca suntem si facem ceea ce in realitate nu indraznim
DA– pentru a pastra accentul pe continut nu pe show –off
SITUATIE 2: in formular facem campuri mici sau mari pentru raspunsuri?
NU– pentru ca avem nevoie de texte, nu de o simpla culegere de raspunsuri
DA– pentru a pastra coerenta si eficienta textului + pentru a avea o viziune de ansamblu rapida care iti permite usor o analiza
SITUATIE 3: am reusit la un moment dat sa il enervez pe Razvan! Si cand te gandesti ca s-a intamplat din entuziasm >:P
M-a surprins volumul de feedback pozitiv primit in doar 3 zile (in conditiile in care am prins si un weekend la mijloc). Pana acum am inteles asa:
– barbatii sunt foarte prompti
- 12 reply-uri au fost primite in ziua trimiterii propunerii (din cele 100 de mailuri in total)
- 12 reply-uri din 22 de mailuri de reminder trimise sambata dimineata au venit pana la ora 12.30 (rata de raspuns de 50%)
– barbatii sunt cooperanti
- raspund la mesage personale/ provocari
- daca le dai un task iti spun cand l-au indeplinit
- pun intrebari daca au dubii
– unii barbati sunt foarte atenti cu detaliile pe care le transmit despre ei (atunci cand simt ca detin partial controlul aspupra lor)
- m-au rugat sa corectez
- au insistat sa verific textul trimis de ei pentru a nu avea greseli de ortografie/ exprimare
– unii barbati sunt nesiguri pe varianta finala a propriilor raspunsuri
- pun intrebari/ revin/ cer feedback
– barbatii isi insotesc refuzul de a se implica cu increderea ca si fara ei te vei descurca minunat iar proiectul tau e unul reusit
Intre timp, mi-a revenit increderea ca o alta dorinta legata de ce-si doresc barbatii e pe cale sa se implineasca 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.