Alina Constantinescu

18 mai 2020

Păzesc furtunele!

E greu. E greu să cumperi online fără să ai internet. Și când e greu că nu ai internet, e greu să ieși din oraș cu declarație de pe site și să te duci la magazin doar ca să pui o întrebare. Și când e greu să pui o întrebare, e greu să găsești furtunele care îți trebuie. Și când e greu să găsești furtunele care îți trebuie, e greu să improvizezi. Și când e greu să improvizezi, e greu să le întinzi și să le strângi pline cu apă, în fiecare seară și apoi la cinci dimineața. Și când e greu să le strângi pline cu apă, e greu să le lași în vie peste noapte, că ți le fură. Și când e greu în vie, îți e greu tot timpul, pentru că via e viața toată.

– Să-mi faci și mie pentru mâine o declarație, că merg la Ploiești la Dedeman, găsesc scris pe telefon. Îl sun să-l întreb care e motivul, că știam că până la urmă avea echipamentul cu care să ude via.

– Merg să cumpăr șapte metri de furtun de 51, zice. Că am sunat azi și doamna aia mi-a zis că au pe stoc 23 de metri, dar dacă nu vând la metru? Dar tu poți să pui o întrebare?

– Unde să pun o întrebare?

– Pe site ca să-ți răspundă mâine.

– Ca să-mi răspundă mâine, nu știu. Ei vor răspunde când pot. Eu pot să întreb în seara asta, dar nu pot să întreb în așa fel ca să-mi răspundă mâine.

– Hai că poate răspund, și la șase e bine, că ajung repede. Dar mi-a zis doamna aia la telefon că pe site scrie că se vinde doar la rolă de 50 de metri. Poate mă duc până acolo și mă pun să-l cumpăr pe tot, mai știi?

Apoi, tot el continuă:

– Dar dacă a zis că mai au 23 de metri înseamnă că vând la metru, atunci de ce zice pe site că e doar rolă? Nu, că sun iar mâine să întreb. Auzi, dar prefixul 0234 de la județ e? Bacău, nu?

Eram cum telefonul pe speaker. Priveam cum Motana mă privește din pat și nu mai înțelegeam nimic. Cum am ajuns de la o declarație la un alt furtun și ce legătură are prefixul de telefon? Și totuși, eu fac aici un efort să ascult activ și îmi dă de fiecare dată cu fatalitate. În cele câteva secunde, cred că mi-am ieșit din corp și am dat o tură în jurul Pământului. Apoi, întreb:

– Dar la ce te ajută această informație?

– Înseamnă că nu e pe nicăieri telefon de la Ploiești, toate telefoanele duc la ei la sediu, la Bacău. Dar ia caută-mi mie furtun de 76, că din ăsta am cumpărat eu acum câteva zile. Zice la fel?

– Da, zice că e tot la rolă. Dar asta înseamnă că la comenzile online ei vând doar la rolă, însă în magazin dau la metru… Așa pare.

– Aaaaaaa, se miră el ca și cum eu n-aș fi ajuns la nicio concluzie logică, ca și cum n-aș fi zis nimic. Am zis, dar oricum nu m-a auzit. Aaaaa, continuă, gata, acum am priceput: ei în magazin dau la metru.

O oră mai târziu îmi povestește cum ieri, în timp ce întindea furtunele prin vie, au venit doi de la Apele Române și i-au făcut semn să se apropie. Umblă pe canale să vadă dacă folosește cineva apa din canal:

– Păi să facem contract, că știți că se subvenționează.

– Da, facem! Îmi dați pe mail că are fiica la București, ca să nu mai umblați…

– Domnul, dar o găleată de struguri la toamnă, se poate?

– Da sigur că se poate, cum să nu?

În timp ce îmi zice toate astea e întuneric afară, e seară, aproape zece, și e în vie.

– Cum adică ești în vie? Păi ce faci acolo?

– Păzesc furtunele! Că nu pot să le adun, trei ore îmi ia să le strâng și n-am timp să le adun și mâine la cinci vin iar.

– Nu ai timp să le strângi?

– Țin pompa pornită șapte – opt ore. Dar de cinci ori trebuie să merg să o încarc cu benzină. Și trebuie să mut furtunele la o oră și ceva, la altă parcelă. Apoi, la 30 de minute merg să văd dacă nu dă apa pe afară. Că poate să dea apa afară din șanț și vine pe rând. Dă de câte o cocoașă de pământ și apa sare din vie. Că plugul scoate bulgări când ar, tari ca bolonavii, nu-i poți sfărâma cu sapa.

Simțeam că fac din nou ocolul Pământului, de la o distanță considerabilă, unde nu-s nici motopompe, nici furtune care se cutează.

– Viișoarele tinere se bucură de apă, doamne-doamne! Au prins de mici doi ani de secetă și s-au chircit, au rămas cum sunt puii de curcă, ca pumnul. Le-am înecat azi. Pământul părea la suprafață uscat, dar intrai cu cizma în el.

– Deci, tu acum nu stai în vie ca să uzi? Stai ca să păzești furtunele? Și unde stai? Stai, așa, pe rând, cu farurile de la mașină aprinse?

– Nu, domnule, și vocea i se ridică tot mai sus, așa de sus că văd cum mă ajunge pe mine, aici, unde stau cocoțată mental, cum să ud via la ora asta? Păi e noapte, cine vede în vie noaptea? Motopompa am dus-o acasă de la șase, acum am venit să păzesc furtunele. Uite ce de iepuri vin pe lângă mașină, e plin la vie de iepuri și de fazani și de mistreți. Să vezi copite-n vie, ce e! Poate să vină mistreții să-ți roadă furtunele.

– Da? Și cum e afară?

– Păi de unde să știu cum e afară. Ce treabă am eu? Eu stau aici în mașină. Când era tataie, nu erau furtune. Erau țeve. Și venea el să le păzească. Am păzit și eu. Și într-o seară a venit Poliția și a văzut că eram în mașină.

– Ce faci, domnule, aici?

– Păzesc țevile.

– Păi ce țevi, că dormi!

S-a făcut târziu. E aproape unsprezece.

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!

 

Mai multe rezultate...