Alina Constantinescu

17 mart. 2020

Papesa Ioana: de pe Scaunul Papal, pe un tron digital

A supraviețuit în Evul Mediu, când oamenii mureau pe capete de lipsuri și epidemii. A îndurat, a iubit pe ascuns și a îmbrăcat veșmintele bărbătești pentru a-și schimba soarta. Patru decenii de rugăciune și lucruri rușinoase: de la mizerie la măreție, de la adolescenta orfană la femeia care cucerește Scaunul Papal. Dar cum e viața de Papesă, în 2020, pe Facebook?

La o simplă căutare pe Google aflăm că este talentată și înflăcărată, frumoasă și păcătoasă, abilă și genială, amețită de bogăție și coruptă de putere. La 12 ani s-a îndrăgostit de un călugăr pe care îl părăsește, pe ascuns, din dorința de a-și etala frumusețea și spiritul „pe o scenă mai largă”. La 40 de ani își face, în secret, un iubit mai tânăr cu douăzeci de ani: un valet lăsat moștenire, cu care rămâne însărcinată. Noaptea, femeie, ziua, în travesti. Dintr-o familie de misionari din Mainz ajunge novice în mânăstire, dintr-un schit unde fusese iubită și adorată ajunge Papă la Roma. Slăvită pentru elocință, înțelepciune și cunoștințe teologice – niciodată recunoscută de fețele bisericești. Îndrăgită pentru învățătura pe care generos o oferă, dezaprobată în piața publică de credincioși, sub privirile cărora naște și moare. Ea este Papesa Ioana – și are 352 de pagini!

Partea bună cu bolile contagioase, cum ar fi ciuma, variola, amorul și toate celelalte pătimiri derivate de la acestea (…), este că suferim de ele numai o singură dată în viață. – Emmanouil Roidis, Papesa Ioana, Editura Vellant, 2018

Astăzi, Papesa este foarte pricepută la PR, dar la fel de bine ar putea fi influencer în sfaturi despre beauty, anticoncepționale și amanți. Stă pe Facebook și își petrece timpul căutându-se pe Google. Consumă rujuri și ojă, mir pentru migrene și șpriț din vin sfințit. Încinge dansuri, la nevoie, și concerte sub duș. Iubește contactul fizic, pentru că – nu leșinați! – ia seara cărțile în pat. Este blestemată să fie atrăgătoare tot timpul și, cel mai important, este available pentru băieții zilelor noastre (că cei de la Vatican au cam dezamăgit-o, iar despre sfinți numai de bine).

Din prietenie virtuală, simpatie și ceva încântare, în loc să termin de citit cartea, mă văd nevoită să o iau la întrebări în Postul Mare. Discutăm pe larg, mai jos.

În Evul Mediu ai făcut mereu ce ai simțit și, totuși, ai sfârșit prost. Credincioasă, dar deloc sfioasă. Cum miroase viața ta în secolul XXI?

Vi se pare că am sfârșit prost? Numai și dacă te uiți la coperta cărții de la Vellant, vezi cât de atrăgătoare am rămas. Fără lifting, fără nimic. Mă rog, am avut și ajutor de la Kadna, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Așa că „a sfârși prost” e relativ. Cât despre sfioșenie… la ce bun? Nu ajungi prea departe. Mirosul secolului al XXI-lea… în nici un caz, miros de tămâie. Mai degrabă, de pucioasă. Undeva, aproape, clocotesc cazanele. Măcar să vă luați un ulei de baie mai de Doamne-ajută, ca să oblojiți arsurile. În rest, mirosuri fine, cu care ne acoperim putoarea. 

Să ne întoarcem la adolescența ta, când ai stat singură între patru pereți la mânăstire și ai învățat pe de rost Scriptura și scrierile Sfinților Părinți. La acea vreme, te-ai scărpinat în cap trei luni în bezna chiliei și, într-o zi, soluția a intrat pe ușă: călugărul care a devenit iubitul tău. Au trecut peste 1.180 de ani de atunci și, în aceste zile, ca noi toți, stai în casă. Cu ce slujitori ai Domnului îți ocupi timpul ca să nu te plictisești?

Să știți că și acum mai am urme de la scărpinatul în cap. Că mă scarpin încontinuu. Noroc cu tiara, că nu se văd. Pentru că sunt patriotă, tot cu grecii mă delectez. Și, ca să împac utilul cu plăcutul, mai exact calendarul cu desfătarea, răsfoiesc Greeks come true. Mă închin și înainte, și după, mai dau cu tămâie, așa, ca să-l împac și pe Domnul. Dar și lui îi place tot ce e frumos. Nu vreau să zic… ptiu, ce vă poate trece prin cap! Când las calendarul din mână, mai am câte o videoconferință cu Vaticanul, că și acolo sunt bărbați frumoși și singuri. A, și să nu uit, desigur! Revăd episoade din The Young/New Pope. Din solidaritate, nu de altceva.

Plictiseala îmblânzește inimile femeilor așa cum căldura înmoaie ceara, iar lipsa de activitate și masa bună au același efect asupra pasiunilor ca uleiul aruncat în foc – Emmanouil Roidis, Papesa Ioana, Editura Vellant, 2018

Alături de primul tău iubit, ai îndurat foamea și frigul, pe uscat și pe mare, ai îmbrăcat veșminte bărbătești și te-ai supus legilor mânăstirești prin orașe străine. Cincisprezece ani neîntrerupți ați împărtășit Paradisul și Infernul, ca să fiți împreună. Și totuși, de la iubire ai ajuns la jignire. L-ai chinuit în fel și chip cu cărți și curtezani, prin gelozie și indiferență, prin cochetărie și capricii. De ce ai dat dragostea pe ambiția de a străluci în fața celorlalți?

Draga mea, ești tânără și încă ignori valorile perene. Dragostea… o poți găsi oriunde. Unde însă mai găsești o carte bună, un curtezan priceput? Cei crescuți cu valorile romantice nu ajung departe. Noroc că m-am născut înainte de oftaturile și leșinurile hollywoodiene. Și cine a zis că l-am jignit? I-am făcut un bine. I-ar fi fost greu să reziste lângă o femeie ca mine. L-a durut un pic atunci, dar n-ai văzut ce repede s-a consolat? Bărbații, dragă…

Ce model de perfecțiune feminină crezi că îl poate consola pe bărbatul, credincios și necredincios, al societății moderne?

Cred că perfecțiunea femeii pe care fiecare bărbat o poartă ascunsă undeva în sine. O întoarcere spre noi înșine ne-ar ajuta să nu mai orbecăim în afară. Tot căutăm la alții ceva care să ne dea rațiunea de a fi, apoi dăm vina pe ei că ne-au distrus viața. Oricum, nu există perfecțiune – doar eu ce-am mai rămas –, trebuie să ne împăcăm cu gândul și să acceptăm frumusețea imperfecțiunilor. În plus, să se descurce și ei cum pot. Noi cum am făcut-o atâtea secole?

Să închidem rotund, de unde am plecat. Am văzut că, printre altele, ai fost foarte ambițioasă și ai supraviețuit unei perioade grele, cu epidemii și dezastre numeroase. În 2020, ce rugăciune îți ferește Facebook-ul de viroză?

Eu am adoptat psihologia bacteriilor. Fac casă bună cu omul. Cât despre rugăciuni, ele sunt variate. Le asortez cu vestimentația lejeră pe care o port prin casă. Rugăciunea cea mai eficientă, până acum, e să nu pățească ceva ăla micu’, Zuckerberg, și să se închidă Facebook-ul. În rest, tămâie și băi îndelungate.

Știm că și pe vremea ta oamenii erau naivi și dispuși să creadă orice poveste. Te rog, dă-ne o binecuvântare, ca să nu ne mai lăsăm duși de nas.

De asta nu scapă nimeni și nu te poate feri nici Domnul. Dar, chiar așa, credeți că înainte – nu comentez implicațiile – oamenii erau mai naivi? Uitați-vă un pic pe Facebook! Ori că suntem la poartă, la țară, și comentăm ce a băgat în gură vecina, ori că ne uităm peste „peretele” prietenului de Facebook, tot aia mi se pare. Să nu fim naivi și să credem că naivitatea nu e o formă de prostie și de incultură. Haideți, că m-am înfierbântat și păcătuiesc la noapte mai mult. Pusi (da’ de la 1,5 m distanță)!

Se spune că timpul lecuiește toate rănile – mai puțin, cred, iubirea și foamea. – Emmanouil Roidis, Papesa Ioana, Editura Vellant, 2018

Deși povestea Ioanei este plină de contradicții, discuția este autentică datorită lui Claudiu Sfirschi‑Lăudat, omul care a adus-o pe Papesă aproape de noi și a dat gata traducerea din neogreacă cu patru ani înainte de a fi tipărită. Descurajant, poate, pentru orice traducător, dar adevărat. Să fim binecuvântați!

 

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...