Simte-te bine.Treci de la un subiect la altul. Când găsești o metaforă care îți place, este a ta. Când găsești volumul potrivit, facem cunoștință. O, vai, e de ajuns să mă întrebi, și gata!
Relațiile nu mai sunt demult despre iubire, teatrul nu-i despre bilete, vacanțele nu-s despre locuri și filmele nu-s doar despre actori. Adică sunt și despre muzică și mâncare. Chestie care e foarte mișto, sau mi se pare doar mie. Pentru cine nu a înțeles analogia, urmează niște filme în care, printre altele, e vorba și despre mâncare.
Când devii din multinaționala cu sclipici un măgar al comunicării pe care o faci, dar nu prea, către clienții tăi, vreau să-ți zic că toate campaniile alea cool pe care le ai nu mai valorează nimic. Îmi dau seama că ești capabil, ai bugete, ești competitiv, dar în relația cu clienții tăi ești abuziv, lipsit de fair play și cauți cu lăcomie profitul. După ce am stat 10 ani impreună, Vodafone, îmi reamintești constant de ce ne-am despărțit!
Ora 5.30. Afară e încă întuneric și Motana doarme ca o regină pe jumătate de pat. Două ore mai târziu, într-unul din primele trenuri spre Brașov e plin de adolescenți. Se foiesc, își desfac sandvișurile, pun muzică. Ajung în gară și în centrul orașului adolescenții sunt peste tot. Sunt la coadă la Luca, și-au întins ghiozdanele peste toate mesele din KFC, au ocupat locurile de la Mc’Donalds și se îngrămădesc la coadă la Starbucks. E marți și la ANAF ghișeele sunt libere. Îmi spun că s-ar putea să fie singurul loc din oraș fără adolescenți.