Uneori mănânc multe batoane cu cereale și e totul perfect. Alteori, e nevoie și de-un pahar de vin. Sau două. Și de-o terasă mică, unde sunt case vechi de-o parte și de cealaltă și-o pisică trage leneșă cu ochiul.
Vara viitoare e azi, azi a fost. Ce purtăm acum s-a mai purtat, ce am purtat se va mai purta. Să fim deci vara viitoare sau vara de acum. Adică, nu vă mai mirați așa, seria „stil cu tâlc” continuă.
Soarele ca o bilă argintie stă nemișcat în vârful cerului. Pe străzi miroase a tocănițe, semn că la oraș mai repede mori de dor decât de foame. Sunt peste trezeci de grade afară și-n Sala Mare de la TNB minus treizeci – cine ar fi crezut? Stau pe locul cu numărul 13 și mă chinui să supraviețuiesc. Sunt, cred, la cel mai scump spectacol de teatru din oraș și îngheț de frig. Semn că, dacă regele moare, cu fiecare minut învăț să mor și eu.
