Este mijlocul lui octombrie, adică este mijlocul toamnei. La semafor a oprit o mașină mică, aproape cât o cutie de chibrituri, și galbenă ca soarele vara. Traversez în papuci, tocmai mi-am făcut unghiile cu ojă și pășesc încet, cu mare grijă, este o ojă dintre cele care nu se usucă bine nici după zece ore, merg în papuci seara, în octombrie, și mă chinui să nu-mi stric vreo unghie.
Înainte de prânz, uneori, nu doar luni, ies să-mi mișc picioruțele, miros trandafirii, deschid poarta, trec de sediul ANAF, o iau pe străduțe și mă duc la cafenea, intimă, mică, și cer un chai latte mare și e fabulos, fin, fantastic. Sunt puține alegeri de suflet pe care le-aș face oricum – și chai latte a fost una dintre ele.
Ooooo, viața la țară!
Acolo unde soarele e mai galben, trandafirii sunt mai înfloriți, strugurii sunt mai dulci, timpul trece mai încet, liniștea e mai pitorească și viața e mai frumoasă! Dar, dincolo de poezie, la țară este mult efort și muncă după capriciile vremii – când nu ține cu tine, poți să pierzi totul!
