Nu pot sa mai scriu despre nimic!
Am aceasta stare sterila de ceva timp… Nu stiu exact cat o sa ma tina, pentru ca nu imi pot impune sa imi placa ceva si, prin firea mea, mai degraba armonizez mediul in care traiesc, lucrez, respir decat sa il influentez ori sa il schimb. Nici nu vreau sa trisez fata de voi fiindca nu-mi place ca asta sa fie un stil de viata.
Sunt intr-o etapa in care mintea mea nu ma ajuta deloc sa fiu aproape de acest blog. Nu vreau sa vars aici stari personale de oboseala, neincredere, nervi, dezamagire. Va marturisesc ca nu ma mai regasesc in starea in care scrisul sa imi fie natural si sa il exersez fara remuscari, natural, lejer pentru ca simt presiunea unor ganduri, a cerintelor sau exemplelor cu care ma intersectez.
Mi se pare o munca fara sfarsit sa te schimbi ca om, sa iti rasucesti mintea si sa incepi sa gandesti intr-o lumina care sa te faca sa vezi lucrurile diferit, caleidoscopic. Asimilez foarte usor toate energiile cu care vin in contact, iar daca acestea nu sunt in totalitate constructive metafizicii mele, atunci foarte probabil voi face multe greseli pana sa ajung sa imi iasa macar un lucru bun cap- coada.
Azi, aici, ar fi trebuit sa fie un post despre sanatate, un capitol unde curiozitatile mele sunt dintre cele mai diverse. Acest post nu este nici azi. Si nu stiu nici daca va fi saptamana viitoare…
Va recunosc sincer si cred ca pot sa va spun ca mie imi este cat se poate de clar ca mi-am pierdut mojo-ul si nu pot sa mai scriu despre nimic fara sa nu chinui fraze si cuvinte carora entuziasmul si bucuria de a fi impartasite le lipseste…
Acest post a fost scris de pe telefon, ca atunci cand iei o pastila amara pe care de teama sa nu o simti printre masele o inghiti strambandu-te cu toata fiinta. Am prins un moment de sinceritate fata de mine si am vrut sa il datez pe blog. Multumesc!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.