528 vizite 8 dec. 2011

0 comentarii | Atunci: 2009 - 2014

Nu mai pot sa cumpar ciocolata pentru mine

Pana anul trecut ciocolata era pentru mine o bucurie dupa care tanjeam. Uneori era refugiu, alteori era satisfactie, dar de cele mai multe ori era substitut pentru mancare. Am avut o copilarie petrecuta in gustul dulce de ciocolata cu caramel sau alune de padure si dominata de inconfundabila amandina (care azi e doar un suspin prin cofetarii). Mai apoi, in adolescenta, n-am avut nicio retinere fata de sortimentele noi si versatile de tablete: cu chilli, cu biscuite, cu mar…

Toamna trecuta insa am renuntat aproape defintiv la ciocolata si la deserturi cu crema de ciocolata (in ultimul an am mancat de maxim 6 ori , de fiecare data ispitita de cate un cadou). De fapt, am renuntat la principiile active din bobul de cacao, ca urmare a unor interdictii necesare pentru sanatatea personala (un echilibru pe care am incercat sa il ating in ultimii 7/8 ani cu perioade de restrictii alternate cu multe frustrari si abuzuri).

Dar ciocolata, asa cum o inteleg eu azi, trebuie sa fie un amestec nutritiv de pudra de cacao – un liant (de regula un ulei organic) – un indulcitor natural (un sirop, miere, zahar brun nerafinat) – un adaos de nuci (eventual seminte)/ siropuri terapeutice de flori/ mixuri de fructe ori alte mirodenii (cardamom, scortisoara, vanilie, chimen, piper). Imi plac texturile cremoase, untuoase, fine, moderat de dulci, care pastreaza cat mai mult din gustul natural al ingredientelor. Ciocolata la care ma gandesc arata cam asa si e in acelasi timp un supliment dar si o delicatesa. Iar cele de pe rafturi, oricat de sofisticate par, sunt doar o combinatie de arome artificiale.

Am primit de Sf. Niculae o ciocolata cu lapte si crema de praline, din editia de Craciun. Citesc de pe spatele ambalajului: zahar, grasime vegetala (adica un ulei ieftin, hidrogenat), lapte praf (nu zic nu, neaparat), unt de cacao (accept), masa de cacao (adica un produs intermediar dintre unt de cacao si pudra de cacao obtinuta din boabe prajite si alcalizate care poate contine coji in proportie de pana 4%, reziduuri, arsenic, plumb si cupru), biscuiti cu amidon de cartof (folosit in amestecurile de carne fiindca retine apa), mono si diglideride ale acizilor grasi, sorbitol (pe care organismul il metabolizeaza doar partial, restul fiind fermentat in intestinul gros), difosfat disodic (fosfatii impiedica fixarea calciului in oase) si vanilina (un produs artificial folosit in locul vaniliei naturale). Inevitabil tot acest melanj contine soia si gluten. Un produs gol de minerale ori antioxidanti in care pentru a reduce costul fabricarii se pune zahar in exces si care ma face sa nu imi mai faca placere cand il mananc.

Din revolta fata de un produs de masa, mai mult sintetic decat decandent, eu amestec pudra de roscove cu unt de cocos si miere ori zahar brun nerafinat si vanilie pudra. Nu mi-a iesit inca atat de rafinata ca a Ligiei*, dar redau mai jos ce mi-a spus intr-o seara, fiindca si eu cred ca schimbarile vin in viata noastra atunci cand suntem pregatiti pentru ele:

„Legat de 100% raw, sfatul meu este pentru toata lumea – cel mai intelept este sa lasi intotdeauna o portita catre mancare gatita, nu foarte larga dar s-o lasi. Asta de fapt este si definitia alimentatiei raw food, peste 60% raw ideal este 75% ca sa te asiguri ca boala sta departe si restul gatit vegetarian sau vegan (in functie de convingeri).

Multi au pornit hotarati spre 100% raw si dupa o jumatate de an sau chiar si mai putin, au abandonat complet, plictisiti si descurajati si asta din lipsa experientei.

Noi cand am inceput timp de un an tot incercari am facut si nu-mi iesea nimic, toate retetele americane gasite pe site-uri aveau gust groaznic si acum mi-l amintesc. Erau atat de rele la gust ca nu puteam sa cred ca au un asa gust rau. Deserturile imi ieseau insa nu se pot compara cu ce-mi iese din mana acum. Deci, totul e de experienta si indemanarea vine dupa sute de retete inventate dupa gustul personal si perfectionate in timp.”

De aseara imi fac cu ochiul turta dulce si lichiorul de oua pe care le-am vazut la ea. Pacat ca eu nu am un robot puternic de bucatarie si nu cred ca le pot incerca:

Intre timp, imi voi face un raft virtual cu cartile scoase de ea:
– “Retete Vegane Fara Foc“
– “Germeni si Vlastari, Surse de Sanatate si Energie”
– “Deserturi pentru Parinti si Copii Sanatosi”
– “Pasi in Lumea Muzicii”

*Ligia Pop este promotoarea alimentatiei raw food in Romania, autor, raw chef, gazda show-ului “Ligia’s Kitchen®” care are 21 de episoade pana in prezent, fondatoarea si organizatoarea targurilor raw food nationale “Raw Generation®” si a miscarii “Romania Goes Raw”. Ligia a publicat pana in prezent trei carti despre raw food si o metoda inovativa de pian, deoarece pe langa toate acestea ea este si licentiata in muzica de catre Universitatea de Arte “George Enescu” din Iasi si profesoara de pian.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.