Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
21 mart. 2018

Nu m-a ales nicio pasiune

Care-i treaba cu pasiunile? E important să le ai și ești foarte depășit când nu le ai. Scuzați-mă, domnule, n-ați văzut cumva vreo pasiune subțire și înaltă umblând pe aici? Cred că era a mea!

Știu sigur că am văzut niște orgolii care umblau în gașcă și se dădeau drept pasiuni. Ia cărați-vă de-aici! În numele nostru se aprind flăcările cele mai mari. Și noi suntem pasiuni. Și suntem mai buni, chiar. Băi, să-mi fie cu iertare dar voi n-aveți cum să fiți pasiuni, pentru că pasiunile sunt alea care nu au niciun interes. Sunt motivațiile cele mai sincere ale oamenilor care fac ce le place cu adevărat.

Deci, ce sunt pasiunile și unde se găsesc? Există vreun Nomenclator de Pasiuni? Decide cineva care pasiune e bună și care e adevărată? Mda, păi asta nu prea pare pasiune! Ia mai adaugă dumneata două-trei de pe listă și ne vedem luna viitoare. Vom hotărî atunci dacă ești un om pasionat.

Sau poate pasiunile se cumpără de la piață, ca legumele. Dacă Juriul Pasiunilor există și stabilește ce pasiune vine la tine? Așa cum fac ursitoarele. Și mie când mi-a venit rândul nu au mai avut nimic. Haideți, domnișoară, nu fiți tristă. Nu mai avem pasiuni astăzi. Le-am dat pe toate. Haideți, haideți, luați o pisică. Așa, pe asta cu coada colorată. Ne vedem data viitoare.

Tăceți din gură! Neapărat să-mi fac o pasiune, dacă n-am primit.  Apoi, Montana a insistat să spun că ea este pasiunea mea, însă eu știu că pasiunea ei sunt bobițele de astronaut, iar eu nu cunosc niciun astronaut, deci nu pot avea o pasiune din ceva ce nu cunosc, nu?

Ale naibii pasiuni! M-am tot scotocit eu, crezând că le-am uitat prin buzunare. Le-am căutat și-n dulap dar nu le-am găsit. Mi-am zis că, băi, trebuie să am o strategie ca să-mi găsesc pasiunile! Așa că mi-am pus două întrebări:

1. Ai avut vreodată vreo pasiune și ai rătăcit-o? Nu-i nimic, se întâmplă.

2. Nu ai avut niciodată, nicio pasiune? Vai, vaaai!

Am fost tentată să zic că mă pasionează să vorbesc despre mâncare. Ei, aș! Vorbitul nu e o pasiune și apoi sunt alții care gătesc pe bune. Unii chiar mai bine decât vorbesc, la fel cum unii vorbesc mai bine decât gătesc.

Doamne păzește-mă, este evident: pasiunile nu circulă la mine în cartier și cred sincer că și de-ar fi circulat nu au urcat până la șapte. Nu știu, mă duc spre metrou. Poate dăm unii de alții fără niciun plan, și mă trezesc pasionată.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments

  1. Geanina |

    Faina perspectiva. Imi aduc aminte de momentele alea cand „imprumutam” din pasiunile/hobby-urile celorlalti, pacalindu-ma ca sunt ale mele si ca imi doresc si eu chestiile alea. Si de eterna intrebare pe care o primeam sau puneam in unele dintre primele interactiuni cu o persoana noua: „Si, ce pasiuni/hobby-uri ai?”. Sa nu mai zic de momentul in care primesti o astfel de intrebare la un interviu pentru un job, sa vezi atunci.
    What was I thinking?! Suntem ok toti, cu sau fara pasiuni/hobby-uri, iar „valoarea” unei pasiuni ar fi sanatos sa fie data doar de noi insine.
    Ganduri bune 🙂

    Răspunde
    • Alina |

      Hei, mersi ca esti pe-aici. Da, asa-i, sunt de-acord cu ce zici. Plus, acum sunt destul de relaxata si eu – si convinsa ca oricand ma pot gasi pasiunile, important e sa fiu „acasa” 🙂

      Răspunde

 

Mai multe rezultate...