Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
24 mart. 2018

Credeam că sunt de aur. Dar mi-ai dat cu fatalitate

E martie, luni, și ninge dis de dimineată. Mă foiesc prin cabinetele de la Registrul Comerțului și, din când în când, îmi verific telefonul. Începe să vină lumea la coadă. De-odată, primesc un mail simpatic de la un sender foarte cunoscut. Acum promite că îmi dă un abonament la sală în funcție de greutatea mea.

Îmi termin treaba cu formularele, mă întorc acasă și mă culc. A doua zi citesc mesajul pe îndelete: Your weight in GOLD. Pfff, îmi zic că în sfârșit iese ceva bun din ultimele kilogramele care m-au năpădit și n-au mai vrut să plece. Cred că mă plac foarte mult. Răspund scurt dar plină de înforțoșare: Hai, salut, ce drăguț, dar care e prețul? Se face miercuri și primesc răspunsul. Mă frec la ochi. Îmi zic că n-am noroc. Băi, nene, și de data asta e cu preț $$$. Nu-mi rămâne decât să-mi iau dorința și să o pun înapoi în sertar.

Țrrr, țrrr! Câteva ore mai târziu sună telefonul:

Bună ziua, știți, cu mailul. Ce mai faceți? Bine? Nu veniți? Aaaa, e prea mare prețul. Încercăm să facem ceva special pentru dumneavoastră: aceeași sumă, plătiți mai târziu. Ce ziceți? Vă place?

Îmi place, doar că nu timpul era problema aici. Vedeți dumneavoastră, din păcate suma nu se micșorează doar pentru că mai trec niște zile. Dar, mulțumesc, apreciez, poate câștig la loto, poate nu, haideți că mai vorbim.

Perfect! Vă sun peste două zile. Pace și prietenie.

Zis și făcut. Două zile mai târziu, așa cum discutasem, primesc telefonul. Îl ratez. Asta e. Nu-i bai, răspund pe mail. Zic că uitați, ce chestie, n-am câștigat la loto de când ne-am auzit ultima dată, mulțumesc, rămân prin preajmă. Și de aici povestea se strică la fel ca ultima lingură de zacuscă pe care o uiți în dulap.

Este vineri și mă sună din nou. Pierd apelul, dar găsesc mesaj. Vreți să revin și să discutăm luna viitoare? Eu nu mai zic nimic. Mă gândesc că nici până luna viitoare nu-s șanse să câștig. Încă două zile, încă un telefon. Hmmm, oare ce-o mai fi? Nu răspund. Un nou mail, deja e iar miercuri. A doua zi, un telefon dimineața și unul la prânz. Azi un mail și un telefon. În total: 3 mailuri și 7 telefoane în 10 zile! Asta înseamnă să nu accepți un refuz.

Acum e așa de rău că simpatia mea a intrat sub zăpadă și a înghețat. Greutatea mea nu-i în aur, e în numărul de telefoane pe care le primesc. Și abia am început. Băi, mă apuc să slăbesc chiar acum că mi-ai dat cu fatalitate!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 

Mai multe rezultate...