Mai aveti sarbatori in SMS-uri?
Primul SMS a fost trimis pe 3 Decembrie 1992 ca o urare clasica de Craciun. Multumirea nu a putut fi intoarsa tot printr-un mesaj scurt pentru ca la vremea aceea nu exista posibilitatea sa trimiti sms-uri de pe telefon. Azi, aceasta modalitate de comunicare pornita dintr-o nevoie de comunicare interna, administrativa, a dezvoltat un limbaj recunoscut international, in ciuda abrevierilor abuzive si nepoliticoase, si a devenit deja o modalitate traditionala de interactiune intre prieteni.
Intr-unul dintre articolele pe care le citeam pe aceasta tema se preciza ca cea mai activa grupa de varsta este intre 18- 25 de ani si trimite in medie 133 de sms-uri pe saptamana, dublu decat orice alta categorie de varsta. Aceasta este „generatia text”, care se foloseste de telefon pentru a verifica ora, pentru aplicatiile mobile si pentru a scrie… Explicatiile sunt la prima mana: digitalizam comunicarea, dragostea, generozitatea pentru ca e functional, simplu, rentabil, eficient.
Progresul tehnologiei a schimbat etica si eticheta de comunicare. Ar fi absurd sa consideram nefiresc gestul de a ne verifica telefonul atunci cand suntem prezenti la un spectacol, la o conferinta, la cafenea. Cu toate acestea, este fortat si lipsit de politete sa raspundem la telefon ori sa incepem sa interactionam pe retele in timp ce avem o discutie cu cineva fata in fata, mai ales cand nu cerem permisiunea. Eticheta este deci necesara. Pentru ca ea regleaza stilul interactiunii sociale si pastreaza o ordine si un echilibru in spatiul public. Dar eticheta variaza si o data cu individualitatea si libertatea de exprimare.
Sms-urile trimise „cu sfintenie” de sarbatori ne fac sa ne simtim importanti. Ne dau sentimentul ca ne-am achitat de o datorie. Ori ca suntem la curent cu unele dintre cele mai populare mesaje, pe care dupa ce le-am primit le dam mai departe. Lipsa de autocontrol sau dimpotriva dorinta de a tine lucrurile sub control? Facem ce trebuie facut cu efort minim… Impartasim dar nu suntem de fapt generosi. Sinceritatea si creativitatea in 160 de caractere sunt limitate cand vine vorba de aceleasi urari arhaice.
Ma gandesc doar cum noile forme de comunicare ne permit sa comunicam fara sa ne vorbim in timp ce scrisoarea e la fel de nostalgica precum o rochie cu crinolina ori trasurile cu cavaleri.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.