Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
16 sept. 2012

Ingrediente de iesit la masa

Desi mi se pare important pentru propria dezvoltare sa stii sa socializezi, mie  de exemplu nu imi place deloc sa fac „small talk”: nu stiu sa intru in vorba ori sa leg vorbele cu cineva necunoscut. La mine totul e serios- grav sau superficial- scurt. Cred ca sunt din secta soulitarienilor. De-aia de cate ori ajung pe la vreun salon nu scot o vorba, desi ala e un loc care musteste in subiecte de tot felul. Eu nici nu impartasesc, nici nu aflu.

In schimb, imi place sa descopar conceptual gustul si sa incerc experiente in jocuri culinare care ma surprind si care imi dezvolta pofte, pentru ca ele reprezinta sistemul meu alternativ de functionare sociala si evadare. Mai mult decat atat, sa stii sa apreciezi o friptura de vita corect gatita, o specialitate de branza sau un pahar de vin – toate de minim bun simt – si sa treci de nivelul adolescentin al cartofilor prajiti la senzatii complexe, subtile si neprevazute mi se pare un lifestyle sanatos si sustenabil.

Am fost in vara pe terasa restaurantului Morgan La Dud: am luat o supa clara de pui, cu galuste din parmezan si verdeata si medalioane piept de rata cu sos de mustar servite cu spanac. Gatite corect, galustele impecabile, spanacul verde proaspat. Daca e sa iscodesc mai mult, mustarul ieftin de supermarket si rata gatita in graba motiv pentru care era usor arsa pe exterior si putin nefacuta in interior. Gustul nu mai e un cod, azi orice restaurant e o oportunitate moderna de aventura, iar La Dud e un loc placut in ansamblu, deloc pretentios, unde sunt 50- 50 sanse sa gasesti pe meniu ceva bun, simplu, aromat (supa de ceapa e de departe cea mai). Cam bun de scos la intalnire oricum.

Saptamana aceasta, in Centrul Vechi, la parterul hotelului Europa Royale, cheful Jakob Hausmann a redeschis Mica Elvetie dupa ce a parasit fostul local cu gradina din zona de pe langa Arcul de Triumf. Citind interviul pe care i l-a luat Claudia cu o saptamana inainte de deschidere vad ca intentia este de a avea un restaurant bistro, accesibil tinerilor [sic, sunt in target ;)] unde sa poti lua masa la un pret decent in medie de 50-55 de lei cu un pahar de vin inclus.

Am rasfoit meniul si am vazut suficiente preparate „la piatra” si, desigur, specialitatile elvetiene. Nu am o pasiune pentru ele insa mi se pare o mare dovada de respect fata de cei care vor veni aici decizia Chef-ului de a folosi la prepararea dulciurilor doar miere ori zahar nerafinat. Mi-a ramas gandul la un dish vegetarian de paste cu branza si spuma de mar si la garnituri, eu urmarind predominant diversitatea de legume.

Daca sunteti prin centru si vreti sa incercati ceva safe, corect gatit – conteaza si principiile culinare nu doar gustul! – ori aveti o intalnire de business (atmosfera se preteaza bine pentru asa ceva) va recomand sa intrati vizavi de Biserica Sf. Anton. Jakob Hausmann va asteapta!

Stiati ca…

… Restaurantul, o particularitate a Chinei antice, a aparut in Europa doar la sfarsitul secolului al 18-lea si a inceput sa se dezvolte cu adevarat incepand cu secolul al 19-lea (Istoria Gustului, coordonata de Paul Freedman)

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alina Constantinescu

 

Mai multe rezultate...