In timp ce imi astept trenul…
Sunt in gara. O lene usoara ma insoteste si desi stiu foarte bine de ce plec din oras, gandurile mele parca sunt lipite de asfalt si nu vor in calatorie. La radio il aud printre zgomot de tavi si pahare de carton pe Stefan Banica…
M-am asezat la prima masuta de langa intrare. Am scos instinctiv o carte din rucsac, am citit doua pagini si m-am oprit. In fata mea o doamna se stramba cautand din priviri masa la care trebuie sa ajunga. E trecuta de 38. Are parul scurt, vopsit blond, dar asta nu o intinereste deloc. Are conformatia unei femei care nu sare peste mese, dar asta nu a impiedicat-o sa se incalte cu niste pantofi agresivi. Stiti pantofii aia cu toc foarte erotici dar ieftini? Se gasesc peste tot, iar fetele ii cumpara fiinca sunt sexy. Sunt inconfortabili, fiindca sunt prost lucrati si se rup usor, dar orice tipa va suferi oricat e nevoie pentru a-i purta.
Si in timp ce femeia din fata mea continua sa se strambe, ma intreb: oare cate lucruri bune ti se pot intampla dintr-o pereche de pantofi cu toc?
Trenul meu gareaza pe linie. Ma ridic si inainte sa ies afara imaginea mea reflectata in oglinda parca ma trage de maneca: azi ti-ai pus prea mult roz!
* post scris de pe telefon
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.