Fluturi? „Ești tot ce-am mai bun și mai frumos pe lume!”
„Tu ai făcut vreodată dragoste în viața ta cu cineva care să te iubească enorm? Cu cineva care să trăiască pentru tine? Știi cum e să fii privit cu dragoste și cum e să ți se dăruiască cineva cu toată ființa?” Am citit fără să respir cum fac eu când simt că mi se îmbujorează obrajii.
Bine, e-adevărat, unele povești sunt de fapt niște telenovele cu fluturi. Ia uite, și în telenovele e greu să te schimbi peste noapte, chiar dacă iubești. Da, da! E greu să renunți la obiceiuri de-o viață – am citit mai departe. Poți face asta doar în timp. Apoi, mai sunt și diverse conjuncturi care te aduc în situația să înșeli… iar tu nu te simți vinovat, știind că nu faci nimic cu sufletul, că e ceva de moment… Ceva pur fizic, care nu alterează cu nimic iubirea. Auci!
M-am ridicat să beau apă. Era evident că nu îmi plăcea ce vedeam. Parcă sunt într-un vârtej în care el și ea și fiecare în felul lui caută acea persoană care să-i umple inima și care să facă să nu mai fie loc și de alții.
De ce nu mă mai simt acasă în sufletul meu?
Cu cartea în față, ca de obicei, totul e mai limpede: ei se amăgeau cu iubirea lor închipuită. Iubirea moare când ești dezamăgit? Dar când vezi că ți-a irosit viața încercând să fii răbdător? Dar când el s-a transformat într-un băiețel care încearcă să-și rezolve problemele? Un băiețel neputincios care repetă mereu: „Te invidiez. Pe cuvânt că te invidiez. Chiar ești tare…”
Dumnezeu mi-e martor cât am încercat, cât m-am chinuit, cât am suferit… De ce permite să te iubesc atât, dacă nu putem fi împreună, de ce, iubita mea?
În ciuda puseului de virgule, m-am întins. Nu mă plictisesc niciodată de regrete și durere și oameni care se iubesc și plâng împreună. „Dumnezeu mi-e martor că nu am vrut să te rănesc! Nu ți-aș fi făcut rău pentru nimic în lume! Ești tot ce-am mai bun și mai frumos!”
Ca să pot citi mai departe, am început să-mi pun întrebări obositoare. În ce fel ea s-a simțit cea mai iubită femeie din lume dacă a fost rănită? Poate rămân împreună în o sută de pagini… Oare iubirea le va călăuzi pașii? Oare iubirea lor va deveni mai puternică decât poate suporta oricine? Ăăăăăăă!
„Știai că îmi transmiți telepatic stările tale? Teama, bucuria, dorul, nesomnul…”
Dar ea tocmai i-a spus că nu mai poate și el refuză să creadă. Opa, el a început să plângă și să o șantajeze. O amenință că se va sinucide. Oare ea regretă că el cu adevărat nu a făcut nimic ca ei doi să fie împreună? În mod sigur, a obosit să se mintă și să aștepte ceva ce nu se va întâmpla niciodată.
– Tu nu înțelegi că te iubesc?
– Ba da. Dar înțeleg că iubirea noastră este una imposibilă. Că ne-am ratat șansa de a fi împreună.
Cartea Fluturi
N-am de ce să neg. Există povești faine și povești pe care mai bine nu le-aș fi citit niciodată. Ca să nu îmi pierd timpul. Și să nu mă doară că l-am pierdut. Nu merit să mă înșel: nu am dat peste un bestseller și nu voi mai fi niciodată la fel. Nu voi mai avea niciodată aceeași încredere în poveștile de dragoste. Și nici în autor. Îl voi acuza că nu-i suficient de scriitor, ba că de fapt nu-i scriitor deloc, că s-a străduit să-mi vândă povestea perfectă, când de fapt avem de-a face cu o cu un serial sentimental neamenajat. Dar, na, jocurile au fost făcute și nu aveam de gând să renunț acum.
Nu pot! Înțelegi că nu pot?! Tu poți? Pur și simplu nu pot să trăiesc fără tine. Ești tot ce am eu pe lume, ești singura ființă pe care o pot iubi așa. N-am să pot trăi fără tine. Și nici nu vreau. Nu mai pot acum, după ce am văzut cum este, de fapt, iubirea. Dacă ai știi că te iubesc…
Nu înțeleg de ce îmi pasă că o iubește dacă lângă el ea nu are viață. Și e atâta tristețe și durere de nu a mai rămas niciun loc pentru puțină pace sau bucurie. M-am oprit brusc și m-am uitat pe calendar: era chiar ziua de azi!
Nu știu cum se face că uneori distrugem tocmai ceea ce avem mai de preț.
În mod sigur ea nu mai are încredere în el și nu se mai simte în siguranță. Mă întreb ce părere ar fi avut tata despre această poveste, dacă m-aș apuca să i-o citesc. Mi-ar fi spus, probabil, să nu mai arunc cu banii. Când eu aș fi vrut să aud, ca în carte, că fiecare femeie are nevoie de un bărbat prezent și implicat cu care să construiească ceva frumos și durabil. Dar, lasă, nu îi spun. Poate mă întreabă cât am plătit! Așa că tocmai m-am făcut cu experiența unei povești ascunse.
Și atunci, de ce doi oameni care se iubesc își interzic să fie împreună?
Îmi pare rău, dar nu mai cred în iubiri ținute în secret de oameni care se privesc cu drag și visează împreună. Un moment că sună telefonul. E tata…
(va urma)
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.