Etica in online
Gandindu-ma la etica din comunicare cu speciala referire la zona de online, mi-a venit in minte urmatoarea intrebare despre posibile cazuri din off-line: cum faci fata situatiilor incomode conversationale la care esti supus?
Se poate intampla ca intr-un cerc social, creat ca urmare a unei imprejurari/ intalniri, sa se adune si oameni care in mod normal si in conditii de confort nu isi asuma dialogul din diverse motive mai vechi sau neintelegeri prafuite si purtate in prezent. Ca aceasta situatie poate avea loc nu esti niciun dubiu, insa problema de etica apare in momentul in care esti partener de dialog pentru fiecare dintre parti si astfel esti pus in situatia de a manageria pareri divergente si puncte de vedere opuse.
Faptul ca doi oameni nu se inteleg intre ei, din cauza unui context social comun ale carui urmari sunt negative, nu reprezinta, din punctul meu de vedere, motiv pentru ca experientele mele cu acesti oameni, luati fiecare in parte, sa aiba acelasi deznodamant. Si totusi, care ar fi pozitia etica si impartiala care trebuie adoptata in astfel de situatii pentru a nu cadea nici in ridicol si nici pentru a fi banuit de vreo oarecare ipocrizie?
Revenind la titlul de la care am pornit, etica in comunicare este ar trebui sa fie aceeasi indiferent de instrumentul folosit. Motiv pentru care nu vad de ce ar exista niste reguli mai altfel pentru online, din moment ce rolul pe care ti-l asumi cand comunici nu poate fi diferit de cel pe care il joci in fiecare zi…
Si totusi, pentru ca zona de pe net are particularitatile ei, iata 3 reguli etice la care m-am gandit:
– inainte de a pune o intrebare sau de a face o propunere cuiva pe twitter printr-un mesaj privat (direct mail) asigura-te ca ai dat deja dreptul persoanei respective sa iti raspunda folosind acelasi canal (pe twitter, mesajele din privat nu pot fi reciproce decat daca expeditorii se urmaresc, deci da follow persoanei careia vrei sa ii faci o propunere pe privat inainte de a trimite direct mail-ul)
– nu iti desconsidera cititorii (de) pe blog: blogul tau este vizibil datorita comunitatii pe care ai creat-o/ atras-o in jurul subiectelor tale. Poate unii sunt intr-adevar iresponsabili sau stupizi ca nu folosesc internetul in mod corect, de exemplu, insa atata vreme cat nu ai / nu poti sa vii cu o solutie, nu gasesc ca este moral sa ii judeci.
– cere permisiunea de a comunica si nu confunda spatiul public cu cel privat: reteaua sociala este un loc care presupune in primul rand interactiune si asta te obliga sa comunici cu respect fata de acest lucru. A varsa pur si simplu idei personale ca in spatiul tau de joaca argumentand ca oricine este liber sa nu te mai urmareasca este ca si cum ai te-ai duce sa strigi in piata la trecatori sa isi puna castile in urechi tocmai ca sa nu te mai auda!
Sunt mai mult decat curioasa sa aflu parerile si punctele voastre de vedere (eventual raspunsuri la intrebari) asa ca va dau cuvantul…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.