Ei, poftim…
Nici nu s-au linistit bine spiritele unui protest urban de mare masa ca s-au si razvratit norii si au inceput sa isi verse lacrimile in picaturi marunte. Si intr-o astfel de dupa-amiaza mohorata, avand misiunea de a-si indeplini temeinic solicitarile pestrite, personajele unei povestiri caleidoscopice stau de vorba impartasind replici.
– Vom avea o vara cu vanzari mai mari decat anul trecut!
– Stai asa: mai mari? Cum, mai mari?! Ai grija ce spui!
– Eu stiu ce spun: sunt mai mari, ca mai mici decat anul trecut cand nu au fost deloc nici nu pot fi…
In zilele fara soare, cand lumina gri pare ca insoteste fiecare respiratie, farmecul personajelor rasare mai anevoios dintre cuvintele mestesugite. Dar, chiar si asa, faza zilei nu are retineri in a-si face aparitia dupa cateva minute de dialog cu inceput linistit. E exact ca in scenetele de teatru vechi, filmate in alb-nergu, cand tacerea aparenta e sparta dintr-o data de conversatia plina de efervescenta a protagonistilor care prind viata cu fiecare nou raspuns pe care il dau la schimb. Si, pe masura ce ritmul discutiei creste, totul redevine viu si efervescent.
Stelula, este de departe cel mai incercat caracter. Are mereu cate ceva de destainuit. Cand nu gaseste nimic de impartit, mai aduce cate o punga cu covrigi stradali sa se ajunga la toti. Si pentru ca o cana de ceai curata la sigur orice urma de seminte de mac sau susan, dupa caz, Stelula are aproape mai mereu in dotare cateva cutiute cu felurite ceaiuri aromate, din care te poti servi dupa gust. Si dupa macul sau susanul covrigilor in cauza, desigur!
Langa aceste cutiute cu plante uscate, sub picurii de ploaie care cadeau pe fereastra intredeschisa, Stelula citea sorbind ultimul mail, in timp ce tragea cu pofta dintr-o tigara proaspat aprinsa:
– … este ales… dupa buzunar… si… trebuie luat pulsul pietei…
Reinterpretand rapid propozitiile pe care le scaneaza intre doua fumuri de tigara, isi ridica ochii din monitor si intreaba cu voce tare:
– Adicaaa…. pulsul pietei sta in buzunarul clientului?! Deci, continua inmuindu-si mirarea in hohote de ras, ca sa ii testez pulsul trebuie sa ii bag mana la buzunar! Sa testez pulsul…
Si, ca si cum, nedumerirea din cele impartasite cu voce tare ar fi avut nevoie de o concluzie, raspunsul i-a fost servit scurtand aerul din incapere:
– Ei, poftim cercetare de piata!
PS. Text, la cerere, cu dedicatie pentru Stelula 😀
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.