Efortul calificat este necesar intr-o relatie
Am gasit la Tor Nørretranders, un autor danez care vorbeste despre rolul stiintei in societate si al constientului in problemele umane, o perspectiva inovativa asupra experientei intr-o relatie. Scopul sau nu este sa ofere sfaturi indragostitilor, ori strategii de curtare care au succes. El explica cum in natura risipa, excesul si efortul demonstreaza ca ai resurse care se aplica universal, ceea ce indica faptul ca esti puternic si capabil. Cand un mascul face ceva dificil este pentru a arata ca este puternic, ceea ce ii sporeste sansele la imperechere.
Autorul numeste aceasta „cale grea” de a face lucrurile un semnal costisitor care certifica in mare masura calitatea acelui lucru. Orice semnal costisitor are rolul de a impresiona, de a dovedi ca esti robust si dezvoltat, ceea ce semnalizeaza ca ai gene bune.
Din aceasta perspectiva, „dragostea cere de asemenea semnale costisitoare si cere sa facem ceva unul pentru celalalt, pentru ca astfel aratam ca meritam sa fim pastrati si ca avem cele mai bune intentii de a continua sa cooperam (…), legea dragostei fiind legea care conecteaza reciprocitatea si generozitatea: cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult; nu imediat, nu intotdeauna de la aceeasi persoana, nu intotdeauna functioneaza. Dar in orice caz, cand conturile sunt reglate pana la urma, primesti inapoi ceea ce dai.”
Ceea ce inseamna ca pentru a obtine ceea ce vrei trebuie sa iti dai osteneala, iar pentru a seduce trebuie sa creezi ceva ce face impresie. De aici incolo mi se pare ca urmeaza nuantele lucrurilor. A face un efort presupune o anumita atitudine fata de lumea din jurul tau, dar efortul in sine nu e de-ajuns. Conteaza daca ne folosim toate resursele si aptitudinile, toata concentrarea si atentia, tot continutul nostru psiho-emotional. Intr-o relatie in care mintea noastra este cu totul in alta parte, nu suntem chiar implicati in ceea ce facem.
Mai mult, efortul pe care un partener il poate face fata de celalalt partener nu inseamna sa dai din ceva ce iti prisoseste (ai 1000 de lei in fiecare zi si ii dai si celuilalt 100/ 200 sau chiar jumatate) ci implica ceva solicitant, anevoios, „afara din sine”, care te scoate din celebra zona de confort, care te infometeaza de resurse si care iti aduce satisfactie. Tor Nørretranders vorbeste de efort calificat, ceea ce presupune sa nu faci ceva usor intr-un mod dificil, fiindca asta nu e efort, e o cale gresita de a face lucrurile.
Ironic e ca in logica relatiilor „prea mult efort s-ar putea sa va coste pana la urma partenerul. Nu numai ca trebuie sa faci un efort cu manifestarile tale culturale de curtare; trebuie sa faci efortul potrivit si cu partenerul tau. De fapt, efortul nepotrivit poate sa te lase fara perechea potrivita”. Deci, nu toate eforturile merita facute in aceeasi masura.
Doar cand ai facut o treaba buna te simti in forma, iar acest lucru e cel care te face atractiv pentru ca radiezi bucurie si armonie intr-un fel care ii face pe oameni sa vrea sa fie cu tine. Mergand pe principiul mecanismului clasic, femeile aleg iar barbatii sunt cei din randul carora se alege, concluzia e ca femeile prefera barbatii care sunt dotati cu o curiozitate considerabila (care le permite sa fie buni la spus povesti, la a descoperi lucruri, la a face ceva) si cu un bogat spirit de aventura, pentru ca asta inseamna ca vor avea copii curiosi si curajosi.
Ceea ce este interesant e ca la femei criteriile subconstiente dupa care fac alegerile sunt fluide, ele punand accent fie pe creativitate, fie pe statul social in functie de schimbarile lor hormonale de pe parcursul unei luni.
In general, barbatii si femeile cred ca vor de la partenerii lor: sa aiba calitatea de a fi prietenos, intelegator, inteligenta, personalitate, sanatate, creativitate etc. , insa asta e ceea ce urmarim toti in mod constient si s-ar aplica daca ar fi corect ceea ce noi credem despre noi insine. Dar in alegerea partenerului intervin si alte lucruri mai subtile cum ar fi idealurile subconstiente de frumusete sau mirosul corporal – un indicator esential care ne arata daca am ales un partener cu sistemul imunitar perfect potrivit cu al nostru.
Inca patru idei scurte de retinut:
– spre varsta de 30 de ani alegerea partenerului este o chestiune dominanta
– un barbat atractiv este un barbat pe care toata lumea il respecta
– femeile prefera barbatii inclinati spre risc si curajosi, mai ales in relatiile de scurta durata
– cea mai tipica trasatura a unei conversatii nu este ceea ce se spune, ci lucrul la care se face referire
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.