Dialog
– De ce nu m-ai sunat?
– Nu am avut nimic de spus…
– Dar, ce, noi ne vorbim doar cand avem ceva de spus?
– Da! Atunci cand nu avem ce sa vorbim, ne vedem.
– Am inteles! Pai si atunci, cand ne vedem?
– Eu vreau acum. Hai sa ne vedem acum.
– Cum acum? Chiar acum? Unde esti?
– La fereastra! Cred ca daca intind mana poti sa ma prinzi.
– Te-am prins deja de mijloc. Iti suflu dupa ureche.
– Ce cauti tu dupa urechea mea? Vrei sa auzi tot ce gandesc?
– Tu imi ascunzi ceva…
– Cand?
– Tot timpul! Uneori este evident. Simt cand te uiti asa pierduta ca nu esti cu mine.
– Am niste ganduri care nu stiu unde le e limita. Si vin peste mine si peste tine.
– Ce ganduri?
– Niste ganduri…
– Hai, zi-mi. Ce ganduri?
– Mai multe…
– Te rog, zi-mi. Ce fel de ganduri ai?
– Nu stiu…
– Cum nu stii? Nu sunt gandurile tale?
– Nu chiar. Uneori sunt si gandurile tale, de exemplu. Simt ce gandesti chiar daca nu spui.
– Haide, te rooog! Zi-mi!
– Ti-am spus! Ce mai vrei de la mine, uratule?
– Vreau sa stiu ca esti fericita. Nu-mi place sa te vad trista.
– Nu sunt trista. Ma lupt cu gandurile mele atunci cand nu te sun.
– Suna-ma mai des.
– Nu vreau sa iti vorbesc de fiecare data. E suficient sa stiu ca esti acolo cu gandul la mine decat aici si sa te gandesti la altceva.
– Eu nu ma gandesc la nimic. Ca te invadez. Mai bine te sun.
– Mai bine plecam!
– Unde?
– Pe autostrada. In masina.
– Vin sa te iau de la fereastra.
– Sper sa radem.
PS. La „Autobahn” se rade mult la scena 2. Pe ideea ca „doi” nu inseamna „toti” chiar daca atunci cand „doi” barbati dau peste tine aia sunt „toti” barbatii de care te-ai lovit…
PPS. Dialogul meu nu are nicio legatura cu continutul piesei… Al meu e dintr-o scena semi-reala-inventata-imaginara 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.