644 vizite 30 mart. 2012

0 comentarii | Atunci: 2009 - 2014

Despre job&blog cu Raluca Popa

Sunt intr-o stare de alerta. Traiesc cu senzatia ca timpul s-a comprimat! Cum reusesc oamenii sa se organizeze? Cum impaca unii jobul cu viata de familie sau cu iesirile intre prieteni si alte activitati de intretinere? Dupa ce criterii isi fac timp pentru ce e de facut, cand toate par importante?

Mai presus de toate, vreau sa descopar daca exista un pattern, un mod de a gandi si de a te organiza. Si mai vreau sa vad, prin exemple apropiate stilului meu de viata, cum reuseste un om care are un blog sa il intretina fara sa intrerupa ritmul de lucru consacrat de +8 ore/ zi ori sa scada frecventa postarilor sale.

Pentru ca nu pot sa ma rezum doar la cum fac eu lucrurile, m-am gandit sa adun exemple si de la altii. Prin urmare, voi pune pe blog o serie de interviuri cu bloggeri care au un job full-time si reusesc sa le tina in mana pe amandoua.

Incep aceasta serie cu Raluca Popa, pe care eu am descoperit-o in 2009 pe blogul ei personal. La acea vreme era in echipa uneia dintre cele mai cunoscute corporatii de software din lume, azi este om de strategie de comunicare in social media. Atat cat o cunosc (link, link), Raluca este genul de persoana DPMR, adica determinata-perseverenta-muncitoare-rezistenta. Si mai cred ca toate activitatile ei sunt de tipul DA, coordonate adica dupa disciplina (de sine) si asumare. Urmeaza un interviu revigorant despre job&blog.

1. Incepem de la tine de pe blog: ca printesa obisnuita de 30 siumpic cati broscoi ti-au intersectat drumul?

Daca te referi la cei de pe blog, haterii sunt nenumarati. De-a lungul timpului s-au distins, insa, cativa mai inversunati: cei care imi dedicau articole si chiar bloguri intregi, care imi sabotau wordpress-ul, care… Toate trec, inclusiv haterii, daca ai rabdare.

Despre cei din offline nu discut, exista si printi pe care dupa ce ii saruti se transforma in broscoi, exista si broaste cu inima mare al caror loc nu e in mlastina.

2. Esti angajat full-time si, prin natura online-ului, tot timpul blogger. Ai un job care iti permite sa fii blogger si in timpul serviciului? Adica: tu scrii de la munca?

Cam cum crezi ca ti-as putea raspunde eu la intrebarea asta, altfel decat “politically correct”? Nu, eu nu scriu niciodata de la munca, articolele care apar la mine pe blog in timpul orelor de program sunt programate, nu trudite acolo!:)

Serios acum, fiecare dintre noi are la job momente de respiro, important e cum le foloseste. In pauzele de masa sau de tutun, cand colegii mei se relaxeaza, eu imi adun sau astern idei. Nu de putine ori am ramas peste program ca sa scriu ceva pe blog sau sa raspund la mailuri blog-related, pentru ca imi era mai usor sa nu ma desprind de calculator decat sa reiau treaba pe cel de acasa.

3. Crezi ca sefa ta intelege ca a intretine un blog este o nevoie permanenta si nu o pierdere de vreme?

Pe mine blogul m-a angajat de vreo trei ori pana acum, asa ca ma consider printre norocosii care sunt apreciati pentru ceea ce fac in timpul liber. Nu doar sefii, ci toata echipa din agentie ma priveste ca fiind blogger, cu tot pachetul de taskuri ce deriva din asta. Evident, depinde cum le echilibrezi pentru a nu ajunge in situatia de a fi expediat acasa, pe post de freelancer, pentru ca n-ai reusit sa iti setezi prioritatile de ordin profesional.

4. Colegii si colegele stiu ca ai blog? Nu te simti mai vulnerabila ca iti petreci minim 160 de ore din luna impreuna cu oamenii care la propriu te citesc printre randuri? 

Evident ca stiu ca am blog, unii il citesc zilnic, altii mai rar si altii deloc, cum e si firesc sa fie – nu poate sa placa tuturor. Din prima zi in care deschizi WordPress-ul trebuie te obisnuiesti cu vulnerabilitatea pe care ti-o confera bloggingul, faptul ca iti asterni ideile undeva public si lumea citeste, reactioneaza. Eu imi asum ideile de pe blog si in fata colegilor, si a publicului larg. Cateodata feedback-ul direct e mai transant – colegii protesteaza in special in articolele care dezbat probleme feminine mai delicate, gen 2pi sau epilarea – dar e la fel de util ca cel din online.

5. Cum iti organizezi timpul si de unde ai energia si concentrarea sa te dedici blogului dar in acelasi timp sa tii pasul cu ritmul de la birou? Si mai ales cum faci toate astea fara suprasolicitare?

Blogul meu e o entitate separata care intelege ca trebuie sa ia o pauza cand nu mai pot sa ma ocup de el, primeste guest-post-uri si se hraneste si la “cota de avarie” cu subiecte usurele atunci cand chiar nu ma pot focusa pe el.

Ma consider printre norocosii care sunt apreciati pentru ceea ce fac in timpul liber.

6. Care este abordarea ta pentru a putea merge in campanii si la evenimentele de o zi sau din timpul zilei: cum te invoiesti, cum reusesti sa participi, ce spui sa fie bine?

In general nu merg la evenimente in timpul zilei, cu putine si rare exceptii. E mai sanatos cand delimitezi temporal blogul de job pentru ca atunci nu apare o atmosfera viciata la locul de munca.

7. Cum este influentata frecventa posturilor stabilita de tine de starea pe care ti-o imprima atmosfera de lucru?

Pai daca sunt ocupata nu scriu, ma ocup sa scriu inainte de job sau chiar si seara. Cat despre eventuale depresii, suparari sau alte stari de la job care m-ar putea influenta in scriitura, putin probabil sa se reflecte pe blog. E mai sanatos sa le separi, pentru ca altfel intri intr-o zona delicata in care angajatorul e indreptatit sa se declare afectat de ceea ce scrii, cu tot cu eventuale represalii…

La nivel personal, articolul asta mi-a adus niste conflicte prin birou, trebuie sa recunosc.

8. Da-mi tips & tricks despre cum te-ar putea ajuta un blog personal in ceea ce faci la munca. Sau spune-mi cum te ajuta pe tine.

Trebuie sa fii acolo si sa experimentezi singur, nu-ti pot da eu, ca blogger, reteta:)

Conteaza, evident, ce job ai, ce fel de blog personal (mai intim, mai generalist, cu inclinatie spre anumite subiecte) si cat de angrenat esti in comunitatea de bloggeri, dar in orice caz blogul personal va functiona drept carte de vizita.

9. Te simti mai obligata fata de job sau fata de blog?

Tu te simti mai obligata in familie sau la job? In fata a ceva ce iti apartine tie, e o chestie 100% personala, te reprezinta si te recomanda, sau in fata serviciului?

Sau hai sa o luam altfel, ma cunosti mai degraba drept bloggerita Raluxa sau drept omul de agentie Raluca Popa?:)

10. Ai avut pana acum vreun beneficiu la job sau vreo stinghereala de pe urma blogului?

Stinghereala de pe urma blogului – niciodata. Sunt ca o leoaica ce isi apara feroce puiul, daca ar exista vreo problema cu blogul n-as face compromisuri, nu l-as cenzura. Slava Domnului, pana acum n-a fost situatia de asa natura.

Beneficii… cu toptanul, incepand de la momentul angajarii si continuand cu insight-uri in social media care, ca blogger, ma ajuta in arhitectura activitatilor pe care le dezvolt.

11. Calitatea vietii fiecaruia depinde de ritualul personal care il ajuta sa gaseasca echilbrul in toate: intre un job full time, pasiune sau un al doilea job, relatii personale sau prieteni, alte activitati de intretinere si timp liber. Neglijezi vreo activitate personala sau de timp liber daca esti tot timpul conectata la ce faci?

E chestie de prioritizare, iar timpul si energia alocate blogului se intind uneori peste alte activitati, dar am incercat sa il flexibilizez la maxim. Blogul nu este un aspect rigid al vietii mele, ci unul foarte flexibil, iar activitatea de blogging ramane naturala si fresh indiferent ce as face cu viata mea. Public la orice ora a zilei am timp, desi stiu ca cititorii mei vor intra a doua zi dimineata sau la pranz. Scriu despre orice imi trece prin minte si imi capteaza atentia, nu ma rezum la 2-3 subiecte mari – pentru ca viata mea este eterogena iar blogul o reflecta destul de bine. Nu obosesc si nu neglijez nimic altceva prin blogging, pentru ca blogul imi completeaza destul de bine tot ce fac in viata.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.